Procesul reintruparii – partea a treia

Dacă femeia ar şti ce misiune sublimă indeplineşte in lumea noastră trupească, n-ar mai căuta să abdice de la acest măreţ rol in mecanismul vieţii de pretutindeni. Vai de sufletul femeii care va respinge un spirit căruia in Cer i-a promis că ii va fi mamă, dar ca om trupesc il goneşte, despărţindu-se de el. Amarnic se va căi in spaţiu şi i se va plăti şi ei cu aceeaşi eliminare, deşi va arde de dorinţa vieţii trupeşti, pentru avansare, pentru terminarea acestei şcoli planetare.

Deşi spiritul inconjurător, spiritul-fiu se ţine la o distanţă oarecare de femeia-mamă, totuşi el ia contact cu trupul ei in trei regiuni:

1.printr-un fir fluidic se leagă de măduva ei, de aşa-zisul nod vital, realizand un contact intim cu perispiritul mamei;

 2.prin ombilic se leagă de bazinul in care se va forma căsuţa lui carnală

3. se leagă de centrul aflat in partea inferioară a laringelui, in scorbura unde se unesc claviculele cu sternul şi unde palpită sufletul, pentru că aici se produce un fel de inspiraţie şi expiraţie fluidică, un sorb de fluide spaţiale şi o eliminare de fluide uzate.

După cum peste nouă luni, mama va ţine copilul său drag in braţe şi il va acoperi cu dragostea ochilor săi, tot astfel spiritul-fiu, in cele nouă luni de zile cat va ţine gestaţia noii fiinţe umane, o imbrăţişează pe dinafară, cu toată dragostea lui. Ce minune pentru noi, oamenii! Ce fenomen natural pentru lumea spaţială! Priveşti la femeia insărcinată şi nu vezi nimic in jurul ei; ea se mişcă, se imbracă şi se dezbracă şi nu simte prezenţa nici unei materii. Trece printre oameni, pe langă obiecte şi nu simte nici o neplăcere. Cu toate acestea, duhul este prezent, ca o ceaţă invizibilă in jurul pantecelui ei.

Mari sunt faptele tale, omule, dar opera spiritului e mai mare: construirea noului edificiu trupesc pentru viitoarea sa viaţă terestră. Aceasta este marea sa lucrare. Spiritul este arhitectul propriului său trup, căci aşa cum isi va aşterne, aşa va „dormi” in haina sa carnală. Or pentru implinirea acestei opere el are nevoie de fluide spaţiale, pe care le are la dispoziţie din oceanul fluidic inconjurător. In afară de aceste fluide libere, spiritul-fiu are nevoie şi de fluidele umanizate ale mamei sale. El ia cu precauţie, cu răbdare, puţin cate puţin, din fluidele mamei, lucrand cu ele asupra oului, determinandu-1 să se dividă, să crească, să ia treptat forma umană, să-şi organizeze rand pe rand diferitele organe.

Această absorbţie de fluide umane se face noaptea, de la mamă, cand trupul ei doarme, in aşa fel incat să nu aibă repercusiuni asupra acestuia. Spiritul mamei, aflat in afara trupului său adormit, oferă cu dragoste fluid din fiinţa sa trupească şi perispirituală, pentru a ajuta spiritul-fiu, la opera sa constructoare. Dar spiritul-fiu are nevoie şi de fluidele tatălui, pentru ca legătura iubirii să se impanzească şi cu ceva de la tată. In perispiritul mamei predomină fluidul electric negativ, la tată predomină fluidele pozitive.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s