Judecata duhului in timpul vietii

Extras din cartea Profesorului Scarlat Demetrescu, Din Tainele Vietii si Ale Universului.

Judecata duhului

lntrupându-se ca om pe pământ, entitatea spirituală sau duhul îşi duce viaţa săvârşind uneori fapte bune, dar, de cele mai multe ori – fapte necugetate. în înţelepciunea Ei, Divinitatea a socotit că nu e bine ca greşelile comise de un duh în decursul întrupării sale să i se înscrie mereu în cartea vieţii, pentru că el are deja acumulate destule crime, minciuni, pasiuni şi alte greşeli din vieţile trecute. Duhul s-a întrupat să lichideze sau să corijeze o parte din ele, dar dacă se adună greşeli noi în cartea vieţii sale, nu va mai putea să le achite niciodată. Prin urmare, Divinitatea a hotărât ca multe din greşelile comise de un om trupesc, în decursul unei vieţi, să fie plătite chiar în acea viaţă.

Prima judecată a duhului are loc în timpul vieţii sale terestre. La câteva ceasuri sau zile de la greşeala comisă, duhul este chemat sus, în faţa unui Tribunal compus din cei trei superiori ai marelui grup din care face parte – grupul german, latin, slav etc. în faţa acestui For de prim grad, apare spiritul culpabil şi acuzatorul său. Acuzatorul îşi formulează plângerea contra fratelui său, care i-a adus o critică nedreaptă, o pierdere nemeritată, o suferinţă nemotivată etc, şi cere ca Justiţia divină să-i dea satisfacţie. Inculpatul este însoţit de dreptaşul său, care a văzut şi auzit tot, asistând ca martor al Divinităţii. Vinovatul nu-şi poate nega fapta, ci cel mult caută să o motiveze, pentru că patru martori glăsuiesc împotriva sa. Astfel fapta este înscrisă în perispiritul greşitului, este cunoscută de dreptaşul său, de dreptaşul victimei, şi, în plus, e fotografiată în arhiva eterică a Pământului. Aşadar, negarea este imposibilă, cel mult acuzatul caută să se scuze. Examinând împrejurările, judecătorii apreciază gravitatea faptei, iar Legea divină, cerând ca nimeni să nu se facă judecătorul semenului său, dictează o pedeapsă mai mare ori mai mică.

Către dimineaţă, duhurile se coboară în trupurile lor şi nici unul dintre ele nu ştie ce s-a petrecut în acea noapte, sus în spaţiu. Dar în zilele următoare, anumite forţe execută sentinţa asupra culpabilului şi el cade greu bolnav, are o pierdere oarecare, ori suferă moralmente din cauza unei acţiuni făcută contra persoanei sale. Cu alte cuvinte, omul trece prin zile grele, în care sufletul îi este zdruncinat din seninătatea, pacea şi mulţumirea lui.

In general, aceste pedepse nu sunt de lungă durată şi nici atât de drastice, încât să schimbe prea mult destinul. Este ca şi cum s-ar ţese o pânză şi, din timp în timp, un nod apare în urzeală sau bătătură şi pânza iese cu mici noduri. Cu alte cuvinte, viaţa îşi urmează firul trasat, orânduit dinaintea întrupării duhului, dar în decursul ei intervin lacrimi şi suferinţe, care sunt fructul greşelilor actuale ale duhului. Aşadar, în decursul vieţii trupeşti, duhul se prezintă de multe ori în faţa Juriului suprem al marii colectivităţi din care face parte, plătind greşelile comise în această viaţă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s