Cuvinte frumoase pentru suflet partea a doua

 

Nici nu mai stiu de la cine am primit acest email, imi cer scuze celor care m-au pus pe piedestal crezand ca eu as putea sa scot din mine chestii atat de frumoase:

„Dacă alegi siguranţa în locul fericirii, o vei avea, însă cu acest preţ.    
Credinţa eronată este să accepţi reguli fără să fi reflectat întâi asupra lor, când mergi înainte pentru că ştii că asta  aşteaptă alţii de la tine. Vei aduna milioane de astfel de credinţe pe parcursul vieţii dacă nu eşti atent. 

Câţi îşi trăiesc vieţile fără să descopere vreodată ceea ce ştiu sau ce iubesc? Mulţi.

Este datoria ta să nu îţi îngădui să ajungi ca ei. 

Nu e nimic de iertat când ştii că ai chemat la tine toate experienţele din viaţa ta. De ce te-ai încrunta la cei care îţi aduc ceea ce ai cerut? 

Cel mai mult ai de învăţat când joci împotriva cuiva care te poate învinge.    
Eşti maestru în ceea ce ai trăit, artizan în ceea ce trăieşti şi amator în ceea ce urmează a fi trăit.    
  
Când trăieşti cu maximă intensitate, nu mai contează deznodământul jocului. Orice s-ar întâmpla, este bine. 
     
 O viaţă este şansa ta de a exprima Sinele în cel mai palpitant şi creativ mod cu putinţă.   
     
Ţi-ai reglat capacitatea de percepţie la o anumită frecvenţă, şi numeşti tot ceea ce poţi vedea „lumea”. Te poţi acorda, oricând, la frecvenţe noi.      
   
O viaţă creativă şi plină de iubire pentru ceva, orice, este o viaţă sănătoasă. Când faci ceea ce te face fericit, ai parte de vindecare şi siguranţă.    

Primul pas pentru a te elibera de sub hipnoză este să conştientizezi că ai fost în stare de hipnoză.     
Nu există paradisuri, nici infernuri, ci doar aceste lumi nesfârşite pe care tu însuţi le creezi, până în momentul când vei găsi soluţia.       
   
 Nu există lucru căruia să nu-i poţi da consimţământul. Nu există nimic din care să nu te poţi retrage.  
      
 Garanţie pentru o viaţă grea şi fericită:
   1.Află ce iubeşti să faci mai mult pe acest pământ.
    2.Fă-l indiferent de ce îţi stă în cale.
    3.Dăruieşte ceea ce ai câştigat în urma acestei iubiri, acelora care se arată interesaţi.   

Împărtăşindu-ţi iubirea, vei fi purtat către o viaţă magică, a fericirii interioare, pe care alţii, neîmpărtăşind-o cu tine, nu o pot cunoaşte. Dacă darurile îţi sunt mici, recompensa îţi va fi pe măsură. Dacă dăruieşti universuri întregi, recompensa îţi va fi imensă.    
      
 Învaţă ceea ce ştie magicianul şi nu ţi se va mai părea magie.    
      
 Orice rău ar fi să-i faci altcuiva, fă-ţi-l întâi ţie însuţi.     
  
 Fă ceea ce ai visat întotdeauna să faci şi nu va mai rămâne loc pentru regrete.   
      
 Pentru orice întrebare imaginează-ţi cel mai ciudat răspuns, total opus celui la  care te-ai putea aştepta. Oare este valabil?    
      
 Unii spun să înduri, unii spun să slujeşti, unii să te detaşezi. Dar cine îţi spune să găseşti ceea ce este cu adevărat bine pentru tine?      
   
 Să înveţi înseamnă să descoperi ceea ce ştiai deja. Să faci înseamnă să demonstrezi că, într-adevăr, ştii. Să-i înveţi pe alţii înseamnă să le aminteşti că şi ei ştiu, la fel de bine ca şi tine. Sunteţi, cu toţii, învăţăcei, muncitori, învăţători.    
     
 Fiecare persoană, întâmplările vieţii tale, toate sunt cu tine pentru că tu le-ai atras înspre tine. Ceea ce alegi să faci cu ele este treaba ta.      
   
 Cel mai bine ştii să îi înveţi pe ceilalţi lucrurile pe care tu însuţi trebuie să le înveţi cât mai bine.    
      
 Sinele este Viaţă, Iiubire, acel Ceva Magnific din centrul fiinţei tale.
 Sinele nu cunoaşte limitările impuse de spaţiu-timp, la fel cum nu cunoaşte tot ce înseamnă griji, temeri sau credinţe în viaţa ta.
   
 AcelCeva nu te priveşte ca pe o fiinţă bipedă de pe suprafaţa celei de-a treia  planete a unui mic soare de la marginea unei micuţe galaxii dintr-un univers neînsemnat, înghesuit, pentru o clipită, între miliarde şi miliarde de alte universuri.
   
 Acel Ceva te vede pe tine oglindindu-I propria imagine şi îţi oferă libertatea totală de a face tot ce îţi doreşti, în afară să mori.    
      
 Pentru a aduce ceva în viaţa ta, imaginează-ţi că este deja acolo.      
  
 Un dezastru înseamnă o schimbare. Este o şansă deghizată, în straie prea largi.    
      
 Eşti liber să îţi schimbi dimensiunea conştiinţei la întâmplare, prin învăţături sau la voinţă. Nu îţi este însă permis, să refuzi să exprimi viaţa.    
      
 Nu există o problemă care să nu îţi lase un dar după ce trece. Cauţi problemele  pentru că ai nevoie de darurile lor.       
   
 Destinul nu te forţează să mergi într-o direcţie pe care nu vrei să o urmezi. Tu eşti cel care alegi. Destinul tău este în mâinile tale.
         
 Eşti o fiinţă a luminii. Ai venit din lumină, te vei întoarce în lumină; la fiecare pas te înconjoară lumina fiinţei tale nelimitate.     
   
 Imaginează-ţi universul minunat şi desăvârşit. Apoi fii sigur de următorul lucru: Sinele şi l-a imaginat puţin mai bine decât ai făcut-o tu.     
   
 Continuă să eviţi problemele, şi nu vei fi niciodată cel care le-a depăşit.    
      
 Nu ţi se va trimite niciodată o dorinţă fără să-ţi fie dăruită şi puterea de a o realiza. S-ar putea însă să fie nevoie să depui efort pentru aceasta.    
      
 Nu există greşeli. Întâmplările pe care le atragi asupra ta, oricât de neplăcute ar fi ele, sunt absolut necesare pentru ca tu să înveţi ceea ce trebuie să ştii. Fiecare pas pe care îl faci este necesar pentru ca tu să ajungi la ţelul pe care ţi l-ai propus.   
     
 Ţi-ai dat propria viaţă ca să ajungi cine eşti astăzi. A meritat?   
      
 Viaţa EXISTĂ. Acolo te duci atunci când ai nevoie de vindecare, alinare, energie,  perspectivă.      
   
 Nimeni nu poate ajuta la rezolvarea unei probleme dacă problema este că persoana ce trebuie ajutată nu vrea să găsească rezolvarea. 
     
 Nu este nevoie să te lupţi ca să trăieşti potrivit dorinţelor tale.. Trăieşte cum vrei şi plăteşte preţul necesar.     
   
 Motivul esenţial pentru care nu ai primit răspunsuri este că nu ai pus întrebările.

6 comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. popescu adina spune:

    Buna ziua,

    Foarte mult adevar in ceea ce ai scris, dar:

    1. Cati dintre noi stiu ce inseamna iubirea?
    2. Cati dintre noi stiu sa daruiasca iubire?
    3. Cati dintre noi stiu sa primeasca iubire?
    4. Cati dinte noi stiu sa traiasca cu adevarat?

    Ne facem planuri pentru maine, pentru saptamana viitoare, anul viitor dar noi nu traim prezentul.Ar trebui sa ne ingrijim mai mult de sufletul nostru, decat sa alergam dupa confort material si alte multe nimicuri.

    Cati stim cu adevarat ce iubim sa facem pe acest pamant? Cred ca nici 10%.

    Doamne ajuta !

    1. viorelmihai spune:

      Buna Adina,

      Bun venit pe blogul meu, multumesc pentru comentariu. Cateva precizari: eu doar am dat copy-paste la un text primit pe email de la o prietena, deci nu pot sa imi arog drepturi de autor pentru nici macar un rand, ar fi trebuit sa mentionez asta, mea culpa.

      cat despre ceea ce imi spui tu, sunt de acord cu o rezerva fata de atitudinea ta, parca simt un usor dispret fata de ceilalti 90% care nu stiu inca despre puterea prezentului, care nu stiu sa traiasca in fericire. o sa dezvolt putin ideea asta intr-o postare viitoare. pana atunci, o zi binecuvantata iti doresc,
      Viorel

  2. popescu adina spune:

    Buna seara,

    In primul rand, felicitari pentru blog. Cu asta am vrut sa incep mai sus dar mi-au luat-o intrebarile inainte.

    Iti multumesc pentru raspuns si astept cu nerabdare sa dezvolti aceasta ideee. Foarte bine ar fi daca acest blog ar avea vizitatori cat mai multi, dar e mai interesant sa stai pe mess sau pe facebook.

    Imi pare rau pentru unda de dispret, dar chiar nu am urmarit acest lucru. Nu sunt in masura sa judec oamenii. Din pacate, cei mai nulti nici nu-si doresc sa traiasca acest prezent sau….. Dar mai bine ma opresc pt ca sunt cam obosita si s-ar putea sa scriu cine stie ce prostii.

    O noapte linistita iti doresc!

  3. popescu adina spune:

    Buna dimineata,

    Bogatiile trupului

    Mama il trimise pe baiat sa cumpere ceva de la
    magazinul din colt. Pe drum, langa o piata, zari un batran, stingher, in haine ponosite, care parca astepta ceva. Privea fara tinta si zambea..parea rupt de realitate. Lumea care trecea ii lasa cate ceva, bani sau mancare, dupa posibilitati.

    Copilul se opri in dreptul lui, iar batranul in haine ponosite tresari..ii zambi si-l intreba:

    -„Ce faci copil frumos?”

    -„De unde stii ca sunt frumos?”

    -„Stiu..si apoi toti copiii sunt frumosi..”

    -„Ma duc sa cumpar ceva..”

    -:Du-te,si cand te intorci sa treci pe le mine.”

    Copilul asa facu.

    Batranul cand simti ca este langa el ii intinse mana si o pornira amandoi.

    Lumea ii privea mirata:un copil bine imbracat , langa un batran zdrenturos..

    -„De ce se mira lumea cand ne vede impreuna?”-intreba copilul

    -„Lumea nu stie…lumea nu stie ca eu sunt cel mai bogat om..”raspunse batranul

    -„Cum asa?..Vad ca esti imbracat ca un cersetor..”

    -„Nu judeca pe nimeni dupa cum este imbracat!. Eu iti spun ca sunt cel mai bogat om pentru ca am urechi si. aud, am ochi si vad, am maini sa ma hranesc, am picioare sa ma deplasez si mintea integra ca sa pot gandi…intelegi?”.

    -„Ha, ha, ha,”–rase copilul–„Pai, toti le avem..asta inseamna ca esti bogat?”.

    -:Da,putini sunt constienti de acest lucru: ca nu in bani se masoara bogatia..

    Iti dai seama, tu, cat esti de bogat daca:
    -ai doua picioare intregi cu care sa te deplasezi acolo unde sufletul tau vrea?
    -ai doua maini viguroase cu care sa apuci, sa scrii, sa te imbraci,sa inoti in ape racoroase, sa imbratisezi,si sa legeni un copil?
    -dar, mai ales ,sa ai doi ochi sanatosi cu care sa vezi toate frumusetile acestei lumi; sa vezi soarele rasarind, chipul iubitei si surasul mamei?
    -si doua urechi cu care sa auzi muzica cuvintelor…..

    Copile drag,oamenii nu stiu cat sunt de bogati!.Si toate aceste bogatii le poarta cu ei, pentru ca ele ii alcatuiesc: nu e necesar sa le depoziteze in seif sau in banci.

    Intelegi copile ca te-ai nascut bogat?”

    -„Dar tu de ce cersesti, daca esti atat de bogat precum spui?”

    -„Eu nu cersesc..eu doar tin companie soarelui…In fiecare dimineata, soarele bate la usa case mele,desi, ferestrele sunt deschise..Intra in casa si toata lumina si caldura lui imi inunda cele patru camere..sunt atat de bucuros ca soarele a ales sa intre si in casa mea..”

    -„Dar unde este casa ta”- intreba curios copilul.-,”Te-am vazut stand pe o piatra in piata..”

    -„Heei, casa mea este aici, inlauntrul meu,..uite..”–,si lua mana copilului si-o duse in partea stanga a pieptului..”Simti ce calda e”?

    -„Daa, si pulseaza..”

    -„Casa mea se cheama inima si se bucura ca ai atins-o cu mana ta!.Hai cu mine sa-ti arat ceva..”

    Si o pornira amandoi.

    Copilul mergea alaturi de cersetor, si mana lui mare si calda ii dadea siguranta, desi nu-l cunostea; astazi il vazuse pentru prima oara , dar il simtea atat de aproape de parca facea parte din familie..

    Ajunsera in parc.

    _”Hai sa ne asezam pe o banca, aici, sub copacul acesta”, spuse batranul

    „Asa, inchide ochii si respira adanc …ce simti?”

    -„Imm,miroase a flori de salcam..”

    -„Bravo, ai ghicit..a inflorit salcamul, asa este!”

    -„A inflorit salcamul, a inflorit salcamul,,”,striga copilul batand din palme de bucurie, tocmai cand ,pe langa banca lor trecea un calator grabit.

    -„Ce gluma buna”, mormai in barba calatorul,…”Doar suntem in noiembrie..iar salcamii infloresc primavara”..si-si vazu , grabit, de drum.

    -„Vezi copile”, spuse batranul… „Ti-am spus ca oamenii nu stiu cat sunt de bogati; au uitat sa se bucure..desi au ochi ,nu vad, desi au nas, nu miros..nu simt ca salcamul a inflorit a doua oara. Nu mai au timp sa simta, sa vada, sa auda.Merg cu capul in pamant preocupati sa faca cat mai multi bani..trecand astfel, orbi si surzi, pe langa minunile vietii.Au saracit!”

    Se ridicara si o pornira pe alee spre casa copilului.

    La capatul parcului era un cersetor, orb, in carja.

    Batranul lasa in caciula milei tot avutul sau.

    _”In dar ai luat ,in dar sa dai..copile, sa dai din „bogatia” ta si celor care au intr-adevar nevoie.”, spuse batranul si se departa fericit, bogat in sinea lui.

    Copilul cum ajunse acasa,se duse repede in camera lui, isi lua pusculita cu bani, o sparse, lua banii si pleca in graba spre piata.

    Daruii, cu mainile lui, banutii saracilor.

    La intoarcere mama il certa:

    _”Ce-ai facut..ti-ai dat toti banii daruiti de mine pentru leaganul pe care ti-l doreai, la cersatori?”

    -„In dar ai luat in dar sa dai…mama, iar eu sunt foarte bogat..ma am pe mine… Ce-mi mai trebuie leagan cand am doua picioare zdravene cu care pot sa alerg.,sa ma joc?”

    Copilul descoperise bogatiile trupului sau, iar in casa sufletului aveau sa se stranga o multime de alte comori…

    autor Mihaela Balaceanu

  4. Cristina spune:

    frumos 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s