Despre rugaciune

Zilele trecute am primit un comentariu de la Adina, cu un citat frumos despre rugaciune din parintele Arsenie Boca, la care am raspuns neglijent si chiar rautacios. De aceea, incerc sa dezvolt putin gandurile mele despre rugaciune.

Tot ceea ce are un inceput are si un sfarsit.

Daca incep sa ma rog acum, inseamna ca inevitabil, rugaciunea mea va avea un sfarsit.  Daca acum voi incepe sa multumesc Domnului, inseamna ca gandurile mele de multumiri s-ar opri la un moment dat.

Rugaciunea are ca scop final obtinerea starii de comuniune cu Dumnezeu, cel putin pentru mine, ori tocmai din acest motiv nu vreau sa incep sa ma rog ca sa nu fiu nevoit sa ma opresc. Ceea ce nu se opreste niciodata este existenta, A FI. Noi vom exista intotdeauna, sub o forma sau alta, dar intotdeauna vom exista. Iar lucrul meu cu mine este sa dezvolt ceea ce sunt si nu ceea ce fac. Ma concentrez pe ceea ce sunt si ceea ce sunt este comuniunea cu Dumnezeu, cu tot ceea ce este. Prin tot ceea ce sunt, ma dizolv ca parte in Dumnezeu. Dimineata cand ma trezesc primul gand este la Dumnezeu, noaptea de asemenea ultimul gand este indreptat in aceeasi directie. Este o rugaciune fara cuvinte, o comunicare non-verbala permanenta, este modul meu de a fi aici si acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s