Cele mai bune lecţii sunt câştigate prin dureri

Lumea trupească este o anexă a lumii spaţiale, pentru că viaţa liberă conduce viaţa încătuşată si deoarece totul se înlănţuie, una fiind legată de cealaltă. Forţele spaţiale îi conduc pe orbii pământului, Legea divină statornicind ca lumea trupească să nu ştie de existenţa lumii spaţiale sau cereşti. Numai în anumite locuri s-a permis un raport oarecare între aceste două lumi, instituindu-se laboratoare spirituale unde se studiază şi cercetează ştiinţa spiritului, născută din comunicările omului pământean cu cel ceresc.

Cea mai simplă şedinţă spiritistă, pornită dintr-o joacă sau distracţie, nu poate avea loc fără o aprobare superioară, ad-hoc, şi fără să fie prezidată de o entitate superioară asistenţilor, care să indice spiritului ce şi cât să comunice.

Datorită destinului lor, majoritatea întrupaţilor nu trebuie să stea de vorbă cu noi, cei din spaţiu. Comunicând cu duhurile cereşti, omul trupesc îşi va schimba concepţiile şi forma de viaţă, şi deci destinul său, modificându-şi într-o asemenea măsură conduita încât va deveni un om de nerecunoscut. Natura, legile cereşti nu permit salturi, nu permit cunoaşterea fără o anumită evoluţie. Cele mai bune lecţii sunt câştigate prin dureri şi suferinţe morale. Ele nu se uită niciodată. O vorbă oarecare se memorează şi durează pentru o singură întrupare. în existenţele sale viitoare duhul revine la faza atinsă în secolele trecute, prin propriile sale observări şi practici.

Suferinţa nu este întotdeauna urmarea unei greşeli, ci reprezintă o pârghie cu ajutorul căreia spiritul face experienţă şi trage din ea o concluzie pe care nu o va uita niciodată. Trupul omului este un instrument prin care duhul află, învaţă şi verifică valoarea legilor cereşti. Legea spune: Nu lovi, nu schingiui şi nu ucide! Teoretic ai învăţat, dar ca să cunoşti la perfecţie această lege, Cerul va lăsa să fii lovit, chinuit şi ucis, pentru ca trecând şi tu prin aceste suferinţe, prin această practică dureroasă, să cunoşti importanţa reală a acestui comandament.

Să admitem că, din dorinţa de a câştiga un aderent nou la această doctrină sublimă, un om invită insistent pe un prieten să ia parte la o şedinţă de comunicare cu lumea eterică. Din politeţe, acesta nu refuză şi asistă. în majoritatea cazurilor, invitatul va zâmbi în sinea lui şi va pleca la fel de sceptic şi neîncrezător cum a venit. Nu s-a prins de el nimic; totul s-a scuturat de pe el ca şi apa de pe gâscă. Cum a ieşit pe uşă, a şi uitat ce s-a spus acolo. De ce? Pentru că neajungând la gradul evolutiv necesar pentru a lua legătura cu Cerul, dreptaşul i-a sugerat ideea: „Nu e adevărat că un duh vorbeşte prin gura mediumului. Nu e adevărat că e adormit. Se face că doarme, vorbeşte chiar el; ceea ce a spus e neadevărat”. I se sugerează să se îndepărteze de la acest loc de contact cu lumea invizibilă, deoarece încă nu e pregătit spiritual.

Extras din Scarlat Demetrescu, Din tainele vietii si ale universului.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s