Marile şi cutremurătoarele taine cereşti sunt încă rezervate iniţiaţilor. Mulţimii nu i se poate da decât religia.

Legile Cerului cer iubire, acordarea ajutorului, dar nu permit ca întrupatul să fie dus de mână, ca un orb, pe căile vieţii sale. Omul este chemat să înveţe să umbie pe cărarea dreaptă, ca şi copilul care învaţă singur să meargă pe picioarele sale. Duhul îi va da întrupatului sfaturi generale, poveţe de viaţă, dar nu-i va spune concret ce să facă, deoarece ştie .că îşi va primi pedeapsa cuvenită. Repet: conducerea, pas cu pas, a întrupatului ar fi de folos numai în această viaţă, căci în reîntruparea viitoare, fiind acelaşi cârmaci nepriceput, acelaşi spirit, şi nemaiavând proptelele din viaţa trecută, omul revine la propriile sale puteri. Numai forţa voinţei spiritului şi lumina conştiinţei îl vor îndemna la acţiuni conforme bunului-simţ, legilor omeneşti şi cereşti. Experienţa proprie este mama înţelepciunii.

Lumea duhurilor nu vrea ca cei care ştiu de tainele cereşti să iasă la răspântia drumurilor şi să strige în cele patru puncte cardinale despre existenţa spiritului, a nenumăratelor sale întrupări şi a evoluţiei veşnice. Din toate veacurile, Cerul a comunicat cu aleşii săi de pe pământ şi a căutat să-I organizeze în grupuri identice cu marile comunităţi cereşti. Astfel, în veacurile îndepărtate, a luat naştere casta preoţilor sau laicilor iniţiaţi. Cerul nu a rupt niciodată legătura dintre omul trupesc şi omul spaţial. Ea a existat întotdeauna, dar a dictat anumite norme de conducere: să lucreze în secret şi comunicările cereşti să nu fie împărtăşite celor nechemaţi. Intotdeauna trebuie să existe un fir de legătură între trecut şi prezent, pentru a pregăti calea celor din viitor.

Când vom coborî şi noi în întunericul hainei de lut, vrem să găsim lumina cu care te-am luminat, şi la razele ei să înfăptuim opera pentru care ne-am coborât. Dorim să ne ridicăm – ca oameni trupeşti – la nivelul cunoştinţelor tale, dictate de noi. Vă vom lua locul, dar voi ne veţi lumina de sus, cu ştiinţa cerească, şi astfel comorile Cerului vor trece din om în om, în toate veacurile. In trecut şi chiar în prezent, răspândirea unor taine constituie o profanare, atrăgând sigur pedeapsa. Marile şi cutremurătoarele taine cereşti sunt încă rezervate iniţiaţilor. Mulţimii nu i se poate da decât religia. Religia este publică, ea fiind hrana sufletească a poporului, a mulţimii. In programul religiilor pământului nu intră cunoaşterea marilor enigme, acestea făcând parte din proiectele divine, or programul divin cere ca făclia Adevărului ceresc să treacă din mână în mână, prin veacuri, prin diferite popoare.

Cerul recomandă: Organizaţi-vă, şi pe măsura dragostei şi a sfinţeniei voastre, daţi din comorile noastre celor chemaţi! Pentru că voi nu cunoaşteţi decât coaja, exteriorul omului, lăsaţi-ne pe noi, care vedem clar tot interiorul, să-i recomandăm şi aducem în calea voastră pe cei aleşi. Numai noi cunoaştem pe cel destinat să fie purtătorul făcliei noastre şi să ducă mai departe cunoştinţele despre viaţă şi formele ei. Numai noi ştim cine merită şi cine nu, deoarece vedem culoarea şi luminozitatea, gradul spiritual al fiecăruia dintre voi. Astfel s-au organizat brahmanii în India, iniţiaţii vechilor perşi şi preoţii egipteni, iar după ei s-au organizat şi evreii.

Scarlat Demetrescu, Din tainele vietii si ale universului

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s