Scopul vieţii este învăţarea, şi învăţarea desăvârşită se face prin experienţe proprii.

Lumea diriguitoare a Pământului se opune ca omul să avanseze numai teoretic. Scopul vieţii este învăţarea, şi învăţarea desăvârşită se face prin experienţe proprii. Suferinţa este experienţa duhului făcută prin intermediul trupului, în vederea înţelegerii tăriei legilor divine, a corijării defectelor, a împlinirii lipsurilor şi dezvoltării însuşirilor sau facultăţilor spirituale. Nu oricine se poate pune în legătură cu lumea invizibilă. Dacă prin bunăvoinţa mediumului ori a gazdei este introdusă o persoană neevoluată într-un cerc de revelaţie, duhurile nu-i vor spune nimic care să-i stârnească uimirea, admiraţia şi să-l  câştige pentru cauza lor, căci persoana încă nu este demnă, iar duhurile îşi asumă o mare răspundere faţă de superiorii lor.

In lumea voastră un om se oferă să fie naşul unui prunc. Prin acest fapt el s-a obligat, în faţa Cerului, să urmărească creşterea acestui copil şi să caute din toate puterile sale să facă din el un bun creştin. După ce a trecut ziua bucuriei şi a paharului cu vin, naşul a uitat de obligaţie şi nu se mai ocupă de finul său. Rolul său era să contribuie la educarea acestui copil, să facă din el un om moral, corect şi temător de legile cereşti. In lumea cerească nu se procedează astfel. Odată ce duhul s-a angajat să-şi ridice aproapele, se străduieşte din toate puterile să-l convingă pe fratele său întrupat să devină, bun, milos şi înţelept, indiferent dacă acesta este ascultător sau nu.

Duhul care a câştigat un frate rătăcit, aducându-l pe calea dreaptă a vieţii, i-a devenit naş ceresc. Acţiunea sa îi dă dreptul la mari recompense, dar şi la mari răspunderi. El trebuie să fie atent, să examineze bine trecutul şi gradul acestui frate întrupat, ca nu cumva să-i tulbure mersul normal al evoluţiei. Omul încă necopt pentru tainele cereşti trebuie sa rămână la credinţa sa, la bâjbâielile şi încercările sale, reuşite sau nereuşite. Atâta vreme cât duhul nu a ajuns la un grad superior, ca întrupat el nu trebuie să ştie că există o altă lume, nevăzută, ce zboară prin spaţiu, trece pe străzi şi colindă prin casele oamenilor. Trecând pe lângă un stand de cărţi ce tratează despre Cer şi legile sale, despre spirit şi evoluţia sa, acest om va fi sugestionat de dreptaşul său să privească în altă parte, nefiindu-i dat să vadă,-să ştie că s-a scris despre o altă formă de viaţă. Cel-căruia îi este îngăduit să ia cunoştinţă despre tainele materiei şi ale spiritului, când va trece pe lângă un asemenea stand de cărţi, se va opri, va citi şi primind imbold mental de la dreptaşul său, va cumpăra o anumită carte, curios să afle despre spirit, legi şi Tatăl. De altfel şi fără îndemnul dreptaşului său, e în natura acestui om să accepte ideile referitoare la nemurirea spiritului.

Omului de pe treptele inferioare ale vieţii sau şcolii, al cărui instinct îl împinge spre furt, minciună, crimă, înşelătorie etc, nu-i plac cuvintele preotului şi nici pragul bisericii nu-l va toci. Intr-un asemenea om predomină instinctele animalice, şi deci, nu se va face din el, de azi pe mâine, un om cuminte şi înţelept. Voinţa sa este încă prea slabă, nu are tăria să-şi potolească patimile, pornirile şi acţiunile nesocotite. Un asemenea om nu se poate împăca cu ideea existenţei unei lumi invizibile, aflată pretutindeni. Inferioritatea lui nu admite existenta unei lumi care îl vede aude îi citeşte cugetul şi stă ca un martor nevăzut, urmărindu-i faptele. El nu admite ca cineva să-i vadă gândurile ascunse. Neagă existenţa altei lumi şi caută să convingă şi pe alţii că o asemenea lume aparţine visurilor şi fanteziei nebunilor.

Cum să vină un duh şi să tulbure din gândirea şi apucăturile sale pe un asemenea om, abia pornit pe urcuşul treptelor evoluţiei umane? Iată de ce, conştiente de legile cereşti, duhurile nu caută să’lumineze, să desluşească pe omul încă necopt, despre existenţa vieţii de pretutindeni. Numai când cele comunicate nu produc zdruncinări în mersul firesc al dezvoltării spiritului întrupat, vine duhul ceresc ca să-i întindă o mână de ajutor pentru luminarea conştiinţei sale, fără să-l îndemne spre o acţiune anume şi fără să-i suprime libertatea acţiunilor.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s