Masinutele de la balciuri!

Azi am trecut pe langa niste masinute vechi, si m-au cuprins mai multe amintiri din copilaria mea, despre bucuria pe care o simteam cand parintii ma puneau sa calaresc un calutz de plastic sau o masinuta in Oraselul Copiilor. Simteam ca toata lumea este a mea cand platforma se punea in miscare, priveam luminile, fetele zambitoare, atmosfera aceea feerica de sarbatori. Nu pot sa pun in cuvinte bucuria pe care o simteam in acele momente si asta mi-a dat de gandit astazi. Ce bucurie iti poate provoca o anumita situatie la un anumit moment al vietii tale sau al evolutiei ca spirit. Apoi timpul intra in joc si trecand din nou prin aceeasi experienta, nu mai poti trai aceleasi emotii, la aceeasi parametri. Ma si imaginam astazi cum ar fi sa ma urc din nou pe calusei, sau in masinute…

Apoi mi-a venit in minte comparatia cu evolutia spirituala, ieri mersul la biserica mi se parea suficient si minunat, astazi parca incep sa nu mai fiu atat de sigur de acest lucru. Comparatia cu caluseii si cu masinutele nu mi se mai pare deloc deplasata in acest context.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s