Maestrul dispare atunci cand discipolul este pregatit

Auzisem cu mult timp in urma acest dicton, dar nu i-am acordat prea multa atentie. Apoi, am inceput sa reflectez la momentele in care am avut intalniri cu maestri sau la momentele in care maestrii au aparut in viata mea. Despre unii nu am stiut ca sunt maestri, altii au avut grija sa se prezinte ca maestri. De la fiecare am avut ceva de invatat si este adevarat ca toti au aparut in viata mea atunci cand eu am fost pregatit sa invat ceea ce ei aveau sa ma invete.

Toate relatii discipol-maestru au ceva special, ceva din maestru se reflecta in discipol, iar ceva din discipol se reflecta in maestrul sau. Uneori, lacunele discipolului oglindesc probleme mai vechi ale maestrului, unele pe care si le-a depasit, altele care inca il afecteaza si pe maestru. Alteori, punctele forte ale maestrului sunt o incurajare pentru discipol sa persevereze pe calea evolutiei spirituale pentru a ajunge intr-o zi pe treapta pe care a ajuns maestrul ce sta acum in fata lui.

In urma cu cateva saptamani, am terminat brusc o relatie cu un maestru pe care il respect enorm. Felul brusc in care ne-am despartit m-a pus insa pe ganduri. Acum cateva zile mi-am pus intrebarea: daca maestrul apare atunci cand discipolul este pregatit, oare nu este natural ca maestrul sa si dispara atunci cand discipolul este pregatit? Poate ca maestrul si-a predat lectia, este treaba discipolului daca a invatat ceva, maestrul si-a facut datoria, si-a predat lectia si a plecat. Sau poate ca limitarile discipolului nu se mai oglindesc in maestru, poate ca maestrul si-a rezolvat propriile probleme, iar discipolul a ramas in urma cu lectiile neinvatate. Un alt maestru, poate de pe o treapta mai joasa este mai potrivit discipolului acum.

Sau, poate ca este timpul ca discipolul sa devina el insusi maestr. Poate maestrul lasa loc unui alt maestru in viata discipolului sau. Oricum ar sta lucrurile, sunt recunoscator tuturor maestrilor care au venit si care au plecat din viata mea intotdeauna la momentul oportun.

Anunțuri

Trei lumi in care sa traiesti. Lumea Materială, Lumea Magică şi Lumea Miraculoasă.

TREI LUMI ÎN CARE SĂ TRĂIEŞTI Scris de Jal Kae Pe măsură ce trecem de la timpul linear tridimensional la timpul sferic quadridimensional, vom experimenta din ce în ce mai mult acest sens de linii multiple, câteodată suprapunându-se şi câteodată separându-se una de alta. Cele trei lumi la care ne referim mai jos par să reprezinte realităţi în trei dimensiuni, patru dimensiuni şi cinci dimensiuni. TREI LUMI ÎN CARE SĂ TRĂIEŞTI

Am vrea să vă împărtaşim conţinutul convergenţei lumilor paralele în anumite puncte şi că acestea sunt „puncte de conştiinţă”. Astfel este posibil să te muţi dintr-o lume în alta prin schimbarea concentrării conştiinţei. Modelul pe care-l prezentăm detaliază trei anume lumi paralele. Fără îndoială mai sunt şi multe altele, dar pentru ceea ce noi considerăm aplicaţii practice vom explora numai trei din ele. Ne referim la „practic” în sensul că fiecare dintre aceste trei lumi sunt explorate în mod continuu de fiinţe de pe această planetă. Aceste trei lumi sunt Lumea Materială, Lumea Magică şi Lumea Miraculoasă.

LUMEA MATERIALĂ este modul dominant în care activează umanitatea şi alte specii. Motivaţia şi forţele conducătoare în această lume se numesc „instincte”. Majoritatea fiinţelor de pe planetă astăzi îşi bazează acţiunile predominant pe informaţiile pe care le recepţionează de la instinctele lor de supraveţuire, sexuale, ierarhice şi teritoriale. Acţionând după aceste instrucţiuni, ele declară Universului ceea ce „este real“ despre individ. Pentru cea mai mare parte, aceste imagini ale trunchiului realităţii priovin din informaţia care este codată în ADN-ul corpului fizic. Aceste imagini ale realităţii corpului fizic pot să includă aserţiuni şi conştientizări de genul:

 1) sunt muritor, 2) am nevoie de un partener, 3) am nevoie de putere personală să-i conduc pe alţii până la o anumită limită, 4) am nevoie să posed anumite lucruri şi să controlez spaţiul.

Corpul mental, de asemenea, generează propriile imagini ale realităţii. Acestea spun lucruri ca:

1) trebuie să înţeleg tot, 2) trebuie să am dreptate, 3) este OK să mint dacă am un motiv suficient de bun, 4) sunt mai bun decât sunt ei, 5) el o să spună asta şi apoi eu o să spun cealaltă……

Din diverse motive, civilizaţia occidentală a ridicat corpul mental la rang de Dumnezeu. Sunt mai multe metode care susţin că prin controlul corpului mental experienţele negative pot fi traversate şi că putem chiar să atingem iluminarea ori nirvana. Raţionalul funcţionează aşa: ” pot să-mi creez realitatea proprie cu gândurile mele. Astfel, dacă elimin gândurile negative şi gândesc numai pozitiv, viaţa mea se va schimba în bine. Aceasta implică ideea ca gândurile negative sunt sursa experienţelor negative ale cuiva şi că, prin muncă, omul trebuie să le eradicheze. Tu devii propria poliţie a gândurilor tale. Şi, întrucât „orice te fascinează obţii în cantităţi mai mari”, dacă eşti fascinat de gândurile tale negative nu faci decât să-ţi atragi şi mai multe asemenea.

În plus mai există un alt aspect de luat în considerare: Universul se deranjează ca să primească imaginea realităţii tale. Strategia „emite numai gânduri pozitive” presupune ca unicul autor al realităţii cuiva este corpul mental, dar nu este. Corpul fizic are propriile vederi şi convingeri despre ceea ce este real, la fel şi corpul emoţional, la fel şi cel spiritual (EU Sunt).

Iată în continuare o poveste simplă ca să ilustreze acest lucru: A fost odată un leu atotputernic pe nume Jonro, care s-a născut într-o mică grădină zoologică. Pe măsura ce creştea, el şi-a făcut o pasiune din a investiga, cât de bine putea, toate aspectele lumii înconjurătoare. Toţi ceilalţi lei de la zoo se născuseră, de asemenea, în captivitate. Cuştile lor erau închise. Într-o zi, un alt leu a fost adăugat grupului, dar el fusese capturat din sălbăticie. Când vorbea despre vastele savane, despre copacii înalţi şi deşi, despre păsările de pe cer şi toate celelalte minuni pe care le ştia, Jonro şi ceilalţi se îndoiau. „Nu există aşa ceva!, exclamau ei. Noi am avut destul timp să investigăm aceasta lume. Ştim precis limitele cuştilor noastre, ce alte feluri de animale mai sunt, de unde venim şi cum ne hranim. Ceea ce ne spui este incredibil! Dovedeşte!“

Fiinţele care explorează Lumea Materială (şi susţin validitatea ei) suferă de iluzia separării de spiritul lor. Aceasta trebuie să fie evident – simţurile fizice nu pot detecta spiritul, care este deasupra formei (astfel, dacă noi nu suntem una cu spiritul nostru, nu putem să fim una cu ceilalti, pentru că „UNUL” estre atributul corpului spiritual). Ei cred că trebuie să lupte şi să se zbată ca să existe, din cauza instinctelor animalice, iar acţiunile lor sunt o serie de strategii care sunt aplicate. Lor le este frică de lipsuri şi condamnare, amândouă acţionând pe fundalul conştientului lor ca panterele înfometate. Ei au nevoie de autorităţi externe care să le spună cum să ajungă la Dumnezeu sau să le furnizeze date despre ceea ce este real. (Astăzi oamenii de ştiinţă sunt preoţi ai „realităţii”). Când ne descoperim pe noi înşine acţionând şi identificându-ne cu oricare din aceste imagini ale realităţii şi adminţând că ele sunt reale, putem afirma cu încredere: „Eu trăiesc într-o Lume Materială”.

Alte experienţe din acest spectru sunt: 1) să fii prins într-un curent de gânduri, 2)să elaborezi strategii sexuale, 3) să repeţi mental ce ai de gând să spui când te confrunţi cu cineva (discurs pe care nu-l termini niciodată când soseşte momentul), 4) să fii sarcastic, 5) să fii respingător, 6) să ataci fizic sau verbal pe cineva, 7) să demonstrezi că ai dreptate (sau că preopinentul greşeşte), 8) să îţi aperi şi revendici spaţiul.

Felul în care ne percepem şi ne definim implică în ce lume trăim. Câteva identităţi care susţin validitatea Lumii Materiale sunt: „Eu sunt………1) un muncitor care lucrează din greu, 2) o persoană deşteaptă, 3) o persoană onestă, 4) un om de afaceri, (sau numele unei profesii), 5) un părinte/ o nevastă/ un copil, 6) un ins grozav/neadaptat, 6) o persoană responsabilă/persoană glumeaţă, 7) un student/profesor, 8) un individ inteligent/viclean, şmecher. Nu este nimic rău cu aceste identităţi sau cu explorarea Lumii Materiale; noi toţi facem lucrul acesta până la un punct; s-o recunoaştem – toţi suntem în forme umane. Este o opţiune pe care spiritele noastre au ales să o exploreze, pentru un anumit motiv. (Punctul important nu este ce anume exploram, ci poziţia în care se află conştiinţa noastră în relaţie cu acţiunea.)

LUMEA MAGICĂ este următorul pas în sus, vorbind dimensional, de la Lumea Materială. Când trăieşti în Lumea Magică susţii realităţile şi parametrii celei de a 4-a dimensiuni (planul astral). Legătura dintre corpul fizic tridimensional şi a 4-a dimensiune este corpul emoţional. Corpul emoţional studiază planul astral şi corpul mental îşi dă toată silinţa să interpreteze informaţia (între limitele posibilităţii de funcţionare lineară) pe care o recepţionează. Ceea ce urmează sunt câteva principii, imagini ale realităţii şi implicaţii care sunt în a 4-a Dimensiune. Când, să zicem, stai la coadă şi incepi să iei contact psihic cu alţi oameni, poti să-ţi spui: „trăiesc în Lumea Magică”.

Poţi să spui acelaşi lucru când eşti angajat în următoarele activităţi: 1) încerci să-ţi exploatezi şansele, să te foloseşti de „noroc”; 2) aisuperstiţii, 3) ai o fantezie sexuală, 4) ataci psihic pe cineva, 5) te aperi psihic de cineva, 6) lupţi pentru Dumnezeu, Lumină sau orice altă cauză „bună” (sau rea) dacă acesta este stilul tău, 7) încercând să manipulezi psihic alta fiinţă sau o situaţie, 8) întreprinzi o călătorie astrală, 9) lucrezi asupra karmei tale, 10) încerci să fii merituos în ochii lui Dumnezeu, 11) propovăduieşti „drumul cel drept” ca să-I slujeşti lui Dumnezeu, sau să-ţi îndeplineşti misiunea, 12) foloseşti magia, fie albă sau neagră.

Câteva identităţi care susţin validitatea Lumii Magice sunt: „Eu sunt ……” 1) magician (druid, descântătoare, vrăjitoare), 2) medium 3) vindecător, 4) cel care face regresii în viaţa anterioară, 5) luptător pentru lumină, 5) diavol/demon/omul care slăveşte pe diavol/ demon, 6) o persoană religioasă. Lumea Magică, comparată cu Lumea Materială, este mult mai interesantă. Sunt mai multe puteri neobişnuite şi fenomene pe care le poţi experimenta acolo. Are o alură unică şi oarecum hipnotică. Multe fiinţe se simt eliberate când se mută de la limitările Lumii Materiale la expansivitatea Lumii Magice.

Pentru alţii această lume de forme schimbătoare, nuanţe de gri şi logică nelineară poate fi înfricoşătoare. În plus, regulile Lumii Materiale nu înseamnă mai nimic în Lumea Magică; pentru aceia care simt nevoia să deţină controlul şi care afirmă „ştiu cum este în realitate”, în sens tridimensional, univers metamorfic cu teritoriile lui necercetate (incluzind Purgatorii şi Iaduri) mai bine să fie lăsat în pace. Suntem într-o perioadă de timp din istoria omenirii în care vălurile sunt rapid ridicate între cele două lumi. Aceasta este înfricoşător pentru cei ce vor ca Lumea Materială să fie sigură, un loc predictibil aşa cum părea el întotdeauna să fi fost. Cum Lumea Magică devine din ce în ce mai mult accesibilă, Lumea Materiala devine din ce în ce mai destabilizată, iar acest aspect e din ce în ce mai evident în relaţia dinte oameni.

În multe dintre cazuri (dar nu în toate) scenariul arată cam aşa: unul dintre parteneri începe să exploreze şi să experimenteze validitatea Lumii Magice. Celălalt, bazat pe Lumea Materială, nefiind în stare sau nevrând să ia în calcul probabilitatea magică, face uz de „modul de gândire ştiinţific şi logica de bun simţ” ca să explice de ce Lumea Magică nu există, sau doar râde sarcastic de interesul celui dintâi. O reacţie mai inteligentă este ca omul ancorat în material să agreeze la partenerul cu înclinaţii magice „zborul spre fantezie şi imaginaţie”, iar o alternativă şi mai deşteaptă e să susţină un asemenea partener în explorările sale. Dar niciodată „logica de bun simţ” – a celor cinci simţuri – şi nici sarcasmul nu pot anula experienţele altei persoane. Cum atracţia şi explorarea Lumii Magice cresc, cuplul are la dispoziţie din ce în ce mai putine lucruri pe care să le discute, iar când vine timpul pentru separare apărătorul Lumii Materiale rămâne singur, cu faptele sale reci, întrebându-se ce a mers prost. Alt final al acestui scenariu este că partenerul înclinat spre magic îşi stopează sau încetineşte progresul astfel încât să nu-şi rănească perechea, sperând că o va putea antrena şi pe aceasta în evoluţie, mai târziu. (Poate îţi va fi de ajutor să realizezi că toate relaţiile dintre oameni sunt în mâinile spiritului: spiritul ne pune împreuna şi ne desparte în acord cu Planul Divin. Aceasta poate suna dur pentru corpul emoţional, dar privit din perspectiva cosmică este chiar o binecuvântare).

Relaţiile bazate pe parametrii Lumii Magice pot fi incântătoare; toate tipurile de evenimente magice pot transpare. Faţa partenerului îşi poate transforma aspectul obişnuit într- altul, chip al unei persoane complet diferite. Sexul astral este „din afara acestei lumi”, în plus îţi dă ocazia să joci roluri nesatisfăcute în plan atât material, cât şi magic, câteodată mergând în vieţile anterioare.

La acest punct din istorie, următorul pas natural pentru fiinţă este să se mute de la explorarea Lumii Materiale la explorarea Lumii Magice. Aceasta necesită renunţarea la conceptele rigide pe care minţile lineare le consideră ca reale. Pentru aceia care s-au identificat până acum cu corpurile lor mentale si fizice, aceasta este probabil cea mai mare trambulină spre explorarea interesantului tărâm al Lumii Magice.

Lumea Miraculoasa.
Posibilităţile Lumii Miraculoase se prezintă de-abia acum umanităţii. Dimensional, este următorul pas după Lumea Magică. Mergeţi afară într-o noapte senină. Priviţi cerul şi prindeţi o sclipire de stele. Sunt mai multe stele decât ne putem imagina şi încă şi mai multe planete alergând în jurul lor. Iar acesta este numai aspectul tridimensional pe care noi îl vedem. Priviţi-vă mâna, mişcaţi degetele. Pentru ca aceasta să existe şi să funcţioneze, sunt necesare forţe şi o formă de inteligenţă imposibil de imaginat. Iar acesta este numai aspectul tridimensional al existenţei noastre. Deşi poate suna mult prea simplu, faptul pare să arate un singur lucru: Universul este un loc miraculos. Daca poate creea toate acestea, poate face aproape orice vrea.

În Lumea Miraculoasă, logica lineară sau „orizontală” (care foloseşte experienţele trecute şi credinţele cuiva spre a determina ceea ce este real) nu este ceea ce direcţionează actiunile cuiva; nici sentimentele cuiva, indiferent cât de puternice sunt. În locul lor, logica „verticală” oferă datele în baza cărora să acţionezi. Aceasta este revelaţie spontană şi este cheia trăirii conţtiente în Prezentul Etern. (Tu eşti în esenţă canalul spiritului tău).

Poţi spune „trăiesc în Lumea Miraculoasă“ când ne identificăm cu următoarele afirmaţii: 1) traiesc realitatea vieţii în credinţa sunt în mâinile spriritului meu, 2) recepţionez totul ca OK – chiar dacă uneori este neplăcut – pentru că ştiu că spiritul îmi direcţionează drumul, 3) văd identitatea mea ca divină, percepţiile materiale şi magice sunt depăşite de cele miraculoase , 4) recepţionez imaginile altora despre realitate doar drept ceea ce sunt – imaginile lor – şi nu iau ca personale proiecţiile lor, 5) realizez că în multe zone din viaţa mea şi în special din misiunea mea pereţii timp/spaţiu nu mai sunt o limitare, 6) trăiesc cu întelegerea că, dacă rămân deschis şi gol, universul poate produce miracole prin mine, 6) iubesc pe toată lumea şi ştiu că toţi sunt parte din Întregul Divin, 7) sunt recunoscător că sunt viu, 8) văd viziunea Raiului pe Pământ manifestându-se, împărăşesc viziunea mea, manifest identitatea mea cosmică, interiorul meu liber şi natural, 8) realizez că miracolele sunt un „dat”.

Câteva identităţi (moduri de funcţionare) care susţin validitatea Lumii Miraculoase sunt: „Eu sunt un..….1) maestru angelic/extraterestru/din altă dimensiune, 2) o fiinţă divină/ cosmică/ sfântă, 3) un maestru de cod, 4) un maestru de reţea şi forţă, 5) director de curgere a energiei – receptor/emiţător pentru echipa ta dinafara planetei/din altă dimensiune, 6) un deschizător de drum transdimensional, 7) nebun divin.

Trecerea de la Lumea Magică la Lumea Miraculoasă este similară cu trecerea de la Lumea Materială la Lumea Magică. Există o barieră care separă aceste lumi; frica de necunoscut inerentă formei umane (şi întărită de Forţele Întunericului) face fiintele să evite să exploreze lumile, noile lumi. Pe de altă parte, multe fiinţe nu se aventurează în cercetarea altor lumi pentru ca sunt total ignorante cu privire la existenţa lor: Spiritul a ordonat ca vălurile din constiinţa lor să rămână pe loc – ei nu o să-l poată ridica. Este interesant de notat că, în Lumea Miraculoasă, corpurile mental, emoţional şi fizic sunt folosite de Univers ca să-şi atingă sfârsitul.

În Lumea Materială, Universul este folosit de aceste corpuri ca să-şi atingă marginile. În lumea în care ne percepem pe noi împreună cu identităţile noastre, ele sunt componentele majore ale imaginii realităţii în care funcţionăm. Universul se rearanjează să accepte imaginea realităţii noastre. Dacă folosim criteriile Lumii Materiale pentru bazele discernământului nostru va arăta ca şi cum toată lumea trăieşte Lumea Materială. Dacă folosim criteriile Lumii Magice, va apărea că fiecare trăieşte fie în Lumea Materială, fie în Lumea Magică (sau o combinaţie a celor două). Dacă folosim criteriile Lumii Miraculoase, va apărea ca şi cum toată lumea trăieşte în Lumea Materială, Magică sau Miraculoasă (ori o combinaţie a celor trei).

Aceasta se întâmplă pentru că fiinţele care explorează intens Lumea Materială nu pot include Lumea Magică în imaginea realităţii lor; totuşi, aceia care explorează Lumea Magică o pot include pe cea Materială. Similar, aceia care explorează intens Lumea Magică nu pot include Lumea Miraculoasă în imaginea realităţii lor; totuşi, aceia care explorează Lumea Miraculoasă o pot include pe cea Magică.

Aceasta sugerează o ordine ierarhică bazată pe : 1) abilitatea noastră să aceptăm posibilităţile ce se dezvoltă tot timpul, 2) capacitatea noastră de a iubi. În versiunea noastră de scenariu al ascensiunii, conştiinţa planetară şi multe alte forţe cosmice pregătesc un nou mediu energetic în care vor trăi locuitorii Terrei. Fundaţia a fost deja pusă. Frecvenţa va susţine numai experienţele Lumii Miraculoase. Când va fi complet în funcţiune şi operaţională, opţiunea explorării Lumii Materiale şi Magice nu va mai exista, cel puţin pe acest corp planetar. Trăitul în Lumea Miraculoasă nu va mai fi discutat ca fiind „posibil” sau „imposibil”; va fi numai „felul în care este”. Vrem să tragem concluzia cu dictonul „caută şi vei găsi”.

În Lumea Materială individul caută pensionarea şi îmbătrâneşte;

In Lumea Magică individul caută iluminarea şi devine mai deştept;

In Lumea Miraculoasă individul nu caută nimic şi devine mai LUMINOS.

Cum toti impartim drumul spre casa vom explora multe tarimuri. Si intr-o zi vom realiza cu totii ca toate experientele sunt pur si simplu cai diferite in care TOT CE EXISTA se poate percepe’.

Când îşi termină omul existenţa terestră?

Extras din cartea lui Scarlat Demetrescu, Din Tainele Vietii si ale Universului

Sunt miliarde de veacuri, pe care mintea noastră nu le poate cuprinde, de când omul a plecat din Sânul Creatorului şi a venit în sfera creaţiilor, pentru a studia opera Tatălui şi a se îndumnezei. De atunci a trecut din materie în materie, suflul de viaţă din Viaţa Creatorului animându-1 din ce în ce mai intens. A fost o formă subtilă – ca gândul, a fost o fiinţă şubredă – ca materia astrală. A fost rând pe rând piatră, plantă, animal şi mai apoi om, trăitor pe un glob, ducându-şi o existenţă vecină cu a unui animal. Au trecut multe milioane de ani de atunci, din neştiutor ridicându-se, prin suferinţe atroce, la înţelegere şi cunoaştere. Conştiinţa i se luminează din ce în ce mai mult, iar acum este în mijlocul unor vieţi superioare, în mijlocul unei civilizaţii ce pare a-1 duce mereu înainte.

Ia seama, omule, cunoşti destul de bine materia fizică şi legile ei, posezi multe din secretele naturii, dar ai pierdut legătura cu sferele subtile, cu materia primordială a Creatorului, cu legile divine, cu însuşi Creatorul tău! Sufletul tău se desfată cu plăcerile lumii fizice, la luminile ei sclipitoare, dar pieritoare. Nu uita să priveşti şi Cerul, nu uita rugăciunea – scara ce te ridică în sferele sublime ale vieţii veşnice. Rugăciunea este antena pe care o întinzi spre Infinit, pentru a se coborî fluidele divine ce te vor întări şi ferici. Ai suferit veacuri peste veacuri, ai trecut prin toată gama amărăciunilor şi chinurilor suferinţei sufleteşti, ai plătit mereu din datoriile contractate şi înscrise în cartea ta cerească, de pe când erai sălbatic, mai apoi barbar, rând pe rând bandit, hoţ, avar, un egoist feroce, un vanitos fără seamă, şi aşa mai departe. Dar, la fiecare întrupare, viaţa pământească te-a învăluit cu tentaţii şi dorinţe noi, care te legau iară de pământ, înscriind din nou în cartea destinului tău greşeli peste greşeli.

Aşa fiind, se pare că abia achităm din destinul nostru o greşeală din trecut, că facem altele noi. Dacă lucrurile stau astfel, când ne vom scăpa de legăturile pământului, de chemarea la naştere şi moarte? Când vom înceta de a mai reveni în trup, aici sau pe o altă planetă? Când vom ajunge să ne ducem traiul în spaţiile infinite, sub formă de spirit, asemenea unei sfere strălucitoare?

Răspunsul vine din antichitatea profundă a umanităţii: când nu vei mai avea nici o dorinţă terestră. Dar cum e posibil să trăiască omul fără dorinţe? Dorinţa face parte din însăşi făptura noastră, ea este o formă a voinţei şi voinţa este cârmaciul vieţii noastre în veşnicie. Cu toate acestea, numai lipsa dorinţelor materiale – care ne îmbie la posedarea diferitele lucruri, la obţinerea unor plăceri şi stări sociale – ne poate elibera din cătuşele vieţii pământeşti. Cât timp însuşirile divine dorm în scânteia din om, este nevoie ca omul să alerge, să dorească, să se zbată, să sufere, pentru ca prin aceste acţiuni să scoată din somnolenţa lor facultăţile sublime, conştiinţa divină ce zace latent în luminiţa din fiinţa noastră.

Motorul acţiunilor omului este dorinţa. Sub imboldul ei, sub biciuirea ei, omul e scos din inerţia sa, din lenea sa. Priviţi la sălbaticul din junglă^ cum doarme întins la umbra copacilor. Se deşteaptă la o vreme, se întinde, dar pare ţintuit locului. Insă foamea începe să-1 îmboldească, în minte îi vine imaginea mâncării. Se naşte în el dorinţa de a-şi procura ceva de mâncare ca să-şi potolească foamea. Aşadar, foamea îl determină să se ridice, să umble, să caute un fruct, o rădăcină, un vierme ori un animal mai cărnos, ca să-şi împace nevoile organismului. Când şi-a astâmpărat foamea, se lungeşte din nou să trândăvească. Or dorinţa de a-şi procura hrana îi deşteaptă simţurile, îl face sprinten, îl învaţă să rabde, până va găsi ce să mănânce. încetul cu încetul, ani de-a rândul şi vieţi după vieţi, se dezvoltă în fiinţa sa facultăţi mentale ce tind spre realizarea celor dorite. Astfel, sub imboldul dorinţei, omul caută să-şi creeze o existenţă mai bună – casă, îmbrăcăminte, hrană – să-şi satisfacă o plăcere fizică sau morală.

Dorinţa ne ridică mereu, din existenţă în existenţă, spre nivele superioare, renume, glorie, şi, în fine, spiritualitate. în această continuă evoluţie, se constată o iluminare a conştiinţei, devenind din ce în ce mai luminată, mai just apreciatoare a lucrurilor şi fenomenelor. Cu timpul, omul ajunge să înţeleagă rostul vieţii, minunăţia legilor divine. De atunci, el are pe buze lauda Celui suprem, în inimă mila şi blândeţea, respingând iluziile vieţii terestre. înţelege că este necesar să se îmbrace – curat şi simplu, că trebuie să aibă un adăpost – modest şi lipsit de lux, de podoabe scumpe. încetul cu încetul, dorinţele sale devin din ce în ce mai pure, mai spirituale, nu se mai supără, iubeşte tot şi pe toţi din jurul său, iartă celor nesocotiţi, nu se mai teme, căci ştie că deasupra tuturor planează Duhul Celui nevăzut. Se roagă pentru iertarea greşelilor altora, ajută cu fapta sau gândul umanitatea, pentru a se ridica şi ea din noaptea neagră a existenţei materiale, spre ziua existenţei spirituale.

Cu alte cuvinte – omul duce o viaţă modestă, retrasă, neînţeleasă de cei mulţi. în tot cursul acestei vieţi, el înţelege să-şi facă cât mai conştiincios datoria de soţ, tată şi membru al societăţii din care face parte. O astfel de viaţă, dusă de-a lungul unei serii de întrupări, are ca rezultat ştergerea greşelilor trecute şi evitarea altora, în cadrul aceleiaşi vieţi. Consecinţa unor astfel de vieţi este ajungerea la eliberarea spiritului din cătuşele ce-1 reţineau legat de pământ. Omule, ducând o astfel de existenţă vei avea multe ocazii să te încredinţezi prin simţurile tale interne, prin sufletul tău, prin revelarea unor fenomene, glasuri şi melodii divine, care te vor zgudui din adâncul fiinţei tale şi vei crede nestrămutat, în viaţa eternă a spaţiilor, în bunătatea nesfârşită a Creatorului.

Astfel vei ajunge la ultima sau penultima ta întrupare aici pe pământ; nu vei mai veni pe acest glob, în peştera întunecată a trupului, terminându-ţi existenţa tristă în această vale a plângerii şi suferinţei. Te vei înălţa în zările albastre unde vei duce o viaţă fericită şi veşnică. Ai plătit scump, pelerinule, această fericire. Ai trecut cu bine lunga ta evoluţie pământeană. De acum vei duce o existenţă de spirit, supus totuşi legii evoluţiei, urcând mereu treptele spiritualităţii, până vei ajunge de unde ai plecat, în preajma Luminii infinite, a Creatorului.

Arhanghelul Rafael – Vindecatorul Divin!

Arhanghelul Rafael ne aduce darul tamaduirii si ne arata cum sa ne vindecam noi însine prin iubire si bucurie; el ne permite sa gasim vindecarea în natura si în energiile universale. Numele sau semnifica „vindecatorul divin” sau „Dumnezeu vindeca”. De la el porneste orice vindecare si, fiind mesager al Divinei Providente, tot el îi ghideaza pe cei aflati în cautarea unitatii. El confera vindecarea esentiala si definitiva a raului de orice fel, altfel spus, el e revenirea la sursa divina.

Rafael intervine pentru a ne salva corpul, mintea si inima, el ne alina suferintele. Ne conduce spre terapeutii autentici care pot face ceva pentru noi. Si, atunci când ne asumam cu adevarat propria vindecare, el încurajeaza pe vindecatorul potential din noi care stie intuitiv ce e mai bine pentru sanatatea si vitalitatea noastra. Arhanghelul Rafael are în grija vindecarea Pamântului si a locuitorilor lui. El e cel care a vegheat asupra însanatosirii lui Abraham dupa circumcizie si tot el i-a încredintat lui Moise ierbarul care îi permitea sa vindece toate bolile. Cartea lui Tobit, din Vechiul Testament, povesteste cum Rafael i-a redat vederea tatalui lui Tobias, gratie unui unguent fabricat din vezica biliara a unui peste urias.

Rafael este citat ca fiind protectorul vânturilor de seara, pazitorul Copacului Vietii din Gradina Edenului, înger al caintei, al rugaciunii, al iubirii, al bucuriei si luminii. Dar el e mai ales îngerul vindecarii, al stiintei, al cunoasterii si gratiei, care vegheaza asupra întregii umanitati. Rafael ne învata ca sanatatea perfecta este atunci când dragostea inunda total inima, mintea, întregul corp. O persoana care este plina de dragoste nu este niciodata bolnava. Daca este încercata de boala, acesta este un semn de lipsa de iubire datorita unei tristeti, furii, gelozii, ranchiuna sau un sentiment negativ care trebuie identificat, înteles si înlocuit cu iubire. Pentru a obtine vindecarea dragostea este suficienta. Atunci când doua sau mai multe inimi se unesc în aceeasi dorinta, Dumnezeu actioneaza mult mai mult si nu poate decât sa împlineasca acea dorinta. Dragostea este mult mai puternica decât teama, dar este mai greu de cladit în fiecare atom al fiintei noastre.

Câteodata, oamenii se tem chiar de dragoste. Atunci când dorim ceva, sa fim convinsi ca acest lucru deja s-a realizat, sa ne raportam la el ca si cum deja s-a împlinit. Aceasta denota încrederea totala în alegerea pe care am facut-o, în transformarea personala si, astfel, nimic nu poate opri împlinirea dorintei. Daca mnifestam încredere constanta si iubire, totul este posibil, cu conditia sa avem discernamântul necesar în selectarea dorintelor si necesitatilor noastre. În cautarea noastra plina de speranta si dorinta de vindecare, chiar asa, cu mintile si inimile noastre ranite, ne apropiem de aripile luminoase ale lui Rafael si putem accede la bunatatea divina. Rafael va cauta în permanenta sa ne conduca spre o mai mare unitate si armonie. Ne este de ajuns sa-l rugam din toata inima sa ne îndrepte spre singurul medic adevarat, Dumnezeu.

 Ma vindec si ma întaresc prin puterea dragostei divine!

Arhanghelul Mihail – Cel care este asemenea lui Dumnezeu

Mihail este luptatorul care face ca lumina sa triumfe, dispersând umbrele negativitatii. El ne ajuta sa fim puternici în momente de grea cumpana, sa ne dizolvam tendintele negative si sa regasim forta necesara atunci când ne simtim singuri sau abandonati. Numele lui Mihail semnifica în ebraica: „Cel care este asemenea lui Dumnezeu”. Este arhanghelul pe care noi îl invocam sa ne ajute în lupta cu pulsiunile noastre negative si sa descoperim lumina din noi însine. Din punct de vedere istoric el este privit ca protectorul lui Israel si al bisericii catolice. Este considerat îngerul protector al politistilor, soldatilor si al copiilor mici, precum si al pelerinilor si calatorilor. El este razboinicul ceresc, comandantul ostilor îngeresti, care lupta pentru dreptate si ordine, ghidându-i pe toti cei care se afla în dificultate. Mihail este considerat si aducatorul de noroc si rabdare.

Este asociat cu elementul foc, care simbolizeaza arderea a tot ceea ce este trecator, pentru a face loc luminii pure si esentiale. Uneori, se vorbeste despre el ca fiind binevoitorul Înger al Mortii, care ne conduce catre eliberare si nemurire. El este si Îngerul Justitiei, cel care „cântareste sufletele”. În religiile ebraice, crestine si islamice, Mihail este recunoscut ca fiind cel mai mare dintre îngeri. Este cunoscut sub diferite nume: Pazitorul cheii Paradisului, Comandantul Arhanghelilor, Ambasador al Prezentei Divine, Înger al Caintei, al Dreptatii, al Îndurarii si Sfintirii, Îngerul calauzitor a lui Israel, protectorul lui Iacob. Este neobosit în lupta pentru bine si îi apara pe cei slabi. Mihail îi însoteste si pe luptatorii solitari, deschizând calea catre aplanarea luptelor si a conflictelor de orice fel.

Ne rugam Arhanghelului Mihail sa ne ajute în lupta cu propria noastra negativitate. De fiecare data când ne simtim prabusiti, el ne ajuta sa dobândim o noua viziune asupra existentei. Mihail ne ghideaza si ne protejeaza împotriva nedreptatii, ajutându-ne sa ne deschidem spre ceea ce este etern sau, cel putin, durabil. Putem sa-1 rugam sa ne ajute în toate situatiile în care ne simtim coplesiti de adversitati, izolati si adandonati.

Lupt pentru dreptate si adevar, iar integritatea îmi da putere!

Arhanghelul Metatron – Arhivarul Cerului

Metatron este singurul înger al sferelor celeste care a cunoscut conditia umana. Sub numele de Enoh, a fost al saptelea patriarh dupa Adam. Sufletul sau a fost toata viata plin de credinta, de iubire pentru oameni si foarte atent la întelesurile faptelor, nutrind convingerea ca numai acela care învata permanent din ceea ce se petrece în el si în afara lui este capabil sa-si ajute cu adevarat semenii. Astfel, el a urmat de la sine calea întelepciunii si a bunatatii inimii. Dupa moartea sa, a fost ridicat la Cer, unde Dumnezeu l-a investit ca arhanghel. Arhanghelul Metatron ne ajuta sa descoperim valoarea faptelor noastre; este martorul binelui pe care îl facem si al iubirii pe care o daruim; ne permite sa ne concretizam capacitatea de a iubi si de a fi iubiti.

Metatron este considerat Arhivarul Cerului, pentru ca este însarcinat sa înregistreze toate faptele noastre în Cartea Vietii, dar si sa-si aduca sprijinul la împlinirea proiectelor oamenilor. El ne îndeamna sa învatam din fiecare experienta a vietii, sa acceptam tot ceea ce ni se ofera, sa cautam sa întelegem sensul profund al fiecarui lucru. Metatron este un fel de punte între Dumnezeu si om, care poate sa-i ceara sprijinul în cunoasterea valorii faptelor sale. El ne ajuta sa pastram echilibrul între ceea ce dam si ceea ce pastram pentru noi însine, pentru a ne defini mai bine limitele si pentru a întelege adevaratul sens al propriei fiinte. Pentru aceasta, este necesar mai întâi sa constientizam ca fiecare om vine pe Pamânt cu un rost, fiecare are ceva de împlinit, iar acest „ceva” este în acord deplin cu fiinta lui si cu vointa divina.

Ne asista în descoperirea potentialitatilor fiintei noastre si ne creeaza oportunitati prin care sa ni le punem în valoare. Ne ajuta sa întelegem ca, atunci când ne simtim goi, apatici, tristi sau furiosi, iar problemele se tin lant de noi, nu suntem pe drumul cel bun. Atunci e momentul sa ne oprim si sa-l rugam pe Arhanghelul Metatron sa ne inspire si sa ne ghideze în gasirea drumului potrivit pentru noi însine. Pentru ca nu exista un drum mai bun sau mai putin bun, mai greu sau mai usor, ci doar drumul potrivit fiecaruia. Si nu-l vom gasi cautând modele în stânga si-n dreapta, ci numai în noi însine. Ne ajuta sa ne împlinim menirea în bucurie si sa întelegem ca starea de împlinire a oricarei fiinte umane este strâns legata de împlinirea menirii. Metatron ne învata sa gasim masura corecta în iubire, munca, creatie, aducând în viata noastra echilibru, sanatate, armonie si seninatate. El este, astfel, martorul faptelor noastre bune si al tuturor acelor acte ale vietii si ale iubirii pe care nimeni în afara lui nu ni le cunoaste.

 Nimeni altul în afara lui nu a stocat evenimente, fapte si întâmplari în memoria Universului (care este, de fapt, Memoria Divina) asa cum a facut el, astfel încât, ori de câte ori ne este greu, prin rugaciune si prin credinta, noi sa primim de acolo starea sufleteasca sau ideea care sa ne salveze. Este alaturi de noi atunci când trebuie sa depunem eforturi importante, în cele mai diverse situatii: relatii afective, împlinirea unor aspiratii, renuntarea la obiceiuri nocive, aplanarea conflictelor prin întelegerea cauzelor etc. Ne rugam Arhanghelului Metatron sa ne încurajeze în întreprinderile noastre si sa ne acorde o viziune justa asupra a ceea ce avem de îndeplinit. În apelarile noastre sa-i cerem sa ne faca sa stim daca eforturile noastre sunt suficiente sau daca, dimpotriva, trebuie sa ne intensificam energiile pentru noi însine sau pentru ceilalti.

Sa ne bucuram împreuna de prezenta lui Dumnezeu în fiecare dintre noi!

Arhanghelul Gabriel – Dumnezeu este puterea mea

Arhanghelul Gabriel este reprezentat, în general, tinând în mâna un crin, simbol al puritatii si al adevarului. El este cel care raspândeste Cuvântul Domnului. De asemenea, ajuta oamenii sa exprime adevarul deschis si sincer, sa-si respecte propria individualitate, sa-si asculte vocea interioara si sa-si urmeze intuitia. În mod traditional, Gabriel este mesagerul Cuvântului lui Dumnezeu. Numele sau înseamna: „Dumnezeu este puterea mea”. El vesteste tuturor sufletelor misterul încarnarii înainte de a se naste si ne face constienti de talentele si misiunile noastre pe pamânt. El este si protectorul copiilor mici si se îngrijeste plin de iubire si pentru copilul din fiecare dintre noi atunci când acesta este ranit sau uitat.

El ne calauzeste cu cuvinte pline de dragoste si tandrete pentru a elibera si vindeca acest copil interior. Mâna sa protectoare este în permanenta deasupra noastra pentru a proteja naturaletea si puritatea din noi. Toate religiile îl preamaresc pe Gabriel ca mesager divin. Neobosit, el împarte cuvântul lui Dumnezeu acelora care îsi doresc sa îl asculte.. Este cunoscut ca fiind cel mai mare ambasador al divinitatii pentru omenire, înger al revelatiei, purtatorul vestilor bune, mesager al legilor divine si al compasiunii. El este îngerul bucuriei si spiritul adevarului. Cu ajutorul Arhanghelului Gabriel ne putem descoperi propria întelepciune si realitatea noastra individuala. El manifesta un respect absolut pentru individualitatea fiecaruia dintre noi si ne ajuta sa avem încredere în propriile capacitatile. Ne încurajeaza, de asemenea, sa ne folosim de cunoasterea intuitiva, ca si de celelalte daruri pe care le-am primit de la Dumnezeu. Prin sustinerea lui, descoperim cele mai bune modalitati de a ne exprima potentialul interior.

 Cea mai importanta misiune a Arhangelului Gabriel este aceea de a ne sustine sa fim puternici si sa avem convingerea ca noi aducem o pretioasa contributie la dezvoltarea spirituala a umanitatii fiind pur si simplu ceea ce suntem. De asemenea, Gabriel ne permite sa discernem adevarul în situatiile în care avem mai multe optiuni care par sa fie la fel de juste. Ne rugam Arhanghelului Gabriel sa ne lumineze drumul pe calea adevarului si a bucuriei.

Întreaga mea fiinta transmite mesajul iubirii, al fraternitatii si al libertatii!