In viaţa sa, omul trebuie să fie înarmat cu două scuturi: unul în faţă şi altul în spate. Un scut corespunde cu păzirea legilor fizice şi altul cu păzirea legilor morale.

Extras din cartea: „Din Tainele Vietii si ale Universului” de Scarlat Demetrescu

Pe frontispiciul templului iudeilor se văd două table cu cele zece porunci, primite de Moise pe muntele Sinai. De ce zece şi nu opt sau douăsprezece porunci? Deoarece conducerea a tot ce s-a creat se face de către cele zece categorii de Fii de Dumnezeu, numiţi Sefirot în Zohar. Dar de ce au fost scrise cele zece porunci pe două table, şi nu pe una singură? Pentru că Moise, un mare iniţiat al templelor egiptene, ştia că totul în lume se conduce prin două forţe contrare: cald-rece, mare-mic, noapte-zi, vară-iarnă, urât-frumos, bun-rău etc.

In viaţa sa, omul trebuie să fie înarmat cu două scuturi: unul în faţă şi altul în spate. Un scut corespunde cu păzirea legilor fizice şi altul cu păzirea legilor morale. Cine s-a înarmat cu aceste două pavăze este iubit, adorat şi servit de lumea spaţială, este ferit de orice neplăcere din lumea fizică, venită de la om, animal, microb sau lipsuri materiale. Cine se înfumurează, încrezându-se în propria sa inteligenţă şi în ştiinţa sa şubredă, se va vedea lovit în viaţa trupească, iar când va veni dincoace, va plăti greu mândria şi încrederea în puterile proprii. Liber eşti, omule, să faci ce-ţi trece prin minte, dar vei plăti dacă ai încălcat una din comandamentele cuprinse în codul universal.

Tatăl ceresc a decretat pentru veci deplina libertate, dar ţi-a pus ca hotar legea. Ştii că focul arde; dacă tu – în virtutea libertăţii tale – vrei să-ţi pui mâna în foc, o poţi face, dar legea îţi va demonstra, prin durere, că ai făcut o acţiune greşită, în virtutea liberei taie voinţe. Milă nu există, legea este mai presus de toate. Fără lege, tot ce a clădit Tatăl s-ar dezorganiza, ar cădea în stare de haos. Trecând prin durere, omul învaţă o lecţie. Cu cât durerea a fost mai mare şi mai prelungă, lecţia s-a înregistrat mai adânc în spirit. Când va mai întâlni împrejurări asemănătoare, omul nu va mai încerca experienţa respectivă, deoarece îşi va aminti de urmări. Astfel învaţă duhul, ani şi mii de ani, trecând din experienţă în experienţă şi din durere în durere.

Unii dintre voi afirmă că e mai bine ca omul să nu cunoască existenţa lumii spaţiale, ba chiar că e periculos să intre în legătură cu ea. Sărmani orbi şi necugetaţi! Iată doi oameni: unul ştie ce este un microb, iar altul nu a auzit nimic de această puzderie de vietăţi invizibile ochiului liber. Primul se păzeşte; celălalt, neştiutor, nu respectă regulile de igienă. Urmarea este că cel dintâi va fi ferit de durere, iar cel de-al doilea se îmbolnăveşte. Nici unul nu a văzut cu ochii săi microbul, dar unul, cunoscând legea, s-a păzit să nu greşească, iar celălalt, neştiutor, transgresând legea, a căzut pradă ignoranţei sale.

La fel este şi cu lumea noastră. Fie că ne cunoşti sau nu, dacă nu respecţi legile morale şi fizice, vei cunoaşte suferinţa. însă cel ce ne-a cunoscut, cel ce a aflat de legile care ne conduc pe toţi, întrupaţi şi spaţiali, când va fi să gândească, să vorbească sau să facă ceva, îşi va aminti de explicaţiile noastre, de sfaturile noastre, de urmările rătăcirii, şi se va feri să greşească. Lumea duhurilor se va îngrămădi în jurul celui ce respectă legea, şi îl va ajuta în viaţă. Grea este la început păzirea legii, dar legea obişnuinţei îl va face pe om foarte atent la tot ce vrea să facă, vorbească sau gândească. Un asemenea om se va simţi fericit să ne audă sfatul sau explicaţiile diferitelor fenomene petrecute în jurul său.

Omul neprotejat sufleteşte de cele două scuturi, să nu caute să ne cunoască, să nu se pună în legătură cu noi. Unui asemenea om îi transmitem următorul mesaj: Dacă tu, omule, nu ai credinţă, dacă sufletul tău nu e cuprins de acea evlavie care face să tremure carnea pe oasele tale, mai bine nu te mai duce nici la biserică. Increzător în ştiinţa ta, prin care îţi explici totul, crezi că nu mai ai nevoie de nici o rugăciune, de nici un apel către Cel ce cu puterea Sa conduce infinitatea lumilor. Eu, fratele tău, te povăţuiesc să nu te duci la biserică pentru că nesocotinţa şi îngâmfarea ta au făcut să fii înconjurat numai de duhuri inferioare, care te-au ocrotit de cele rele şi ţi-au sugerat idei ce ţi-au întreţinut încrederea numai în puterile şi cunoştinţele tale pământeşti.

De îndată ce vei intra pe uşa bisericii, aceşti însoţitori nevăzuţi vor rămâne la intrare, neplăcându-le fumul de tămâie şi imnurile aduse Celui preaînalt; iar tu intrând numai de ochii lumii în casa Domnului, o profanezi cu îngâmfarea şi neîncrederea ta. Prin urmare, vei fi supus la pedeapsa celor ce au misiunea de a fi aplicatorii sentinţei dictate. Dacă tu, frate, ştii că ai călcat alături de cărarea vieţii curate, îţi facem cunoscut că te vor lovi necazuri şi amărăciuni, în cazul când vei asista la o şedinţă de comunicare cu noi. Mai bine deapănă-ţi firul vieţii mai departe şi nu te ocupa de aceste taine sfinte prin natura lor, şi care solicită o conduită corectă. Va veni vremea, în alte vieţi, când vei fi mai atent la viaţa ta, şi atonei ne vei cunoaşte şi vei afla ideile noastre.

8 comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. ml spune:

    In dimineata asta veneam catre serviciu.E o portiune de cca. 8 min. de mers pe jos pe malul Dambovitei.
    Paseam si gandeam: iti multumesc Doamne pentru ziua asta frumoasa, iti multumesc pentru ca merg, iti multumesc pentru ca aud, vad, miros, iti multumesc pentru ca simt caldura, iti multumesc pentru hrana ce mi-o dai, iti multumesc pentru ca m-am intrupat acum om pe Pamant, iti multumesc pentru stiinta ce am adunat-o in minte viata asta si vietile anterioare, iti multumesc pentru familia ce mi-ai dat-o, iti multumesc pentru darurile ce mi le-ai dat pana acum si pentru ce imi vei da de acum inainte, iti multumesc pentru linistea ce o am.
    Deodata ma aud strigata de o persoana ce venea din fata, dar pe care nu am sesizat-o:
    -Buna, ce faci?
    -Buna, ca de obicei, zic zambind.
    -Nu te-ai trezit inca, nu?
    -Nu, raspund eu.
    -O zi buna sa ai!
    -La fel, ne mai vedem!

    Am mintit putin, nu puteam sa-i spun ca sunt treaza dar mintea mea slaveste si mediteaza in strada.🙂

    1. viorelmihai spune:

      ha, ha, ha…
      si daca ti-as spune ca persoana aceea avea dreptate???

      1. ml spune:

        Asta e alta poveste.
        In fiecare zi ma rog sa ma trezesc.🙂

    2. viorelmihai spune:

      Maestrul meu m-a invatat sa fiu tot timpul atent la ceea ce imi spun oamenii, sa acord atentie intelesurilor mai subtile, stii vorba aceea din popor, gura pacatosului adevar graieste… E frumos sa dai ganduri de multumire catre Dumnezeu pentru toate si recunostinta este o virtute foarte apreciata, insa asteptarile de la fiecare entitate sunt diferite. Atunci cand te vei trezi, nu vei mai avea nevoie de cuvinte, vei condensa rugaciunea de multumire intr-un zambet. Atunci nu va mai trebui sa faci nimic, va trebui doar sa fii. Atunci te trezesti, cand doar existi. Deci, „pe semne” ca persoana aceea a avut dreptate🙂

      PF Viorel

    3. viorelmihai spune:

      „mintea mea slaveste si mediteaza in strada.”

      Starea de meditatie este starea de non-minte, de aceea afirmatia ca „mintea slaveste si mediteaza” suna cam ciudat pentru mine. Meditatia si slavirea lui Dumnezeu se pot face si din minte, dar asta e fisa postului Inimii. In inima te cobori, acolo linistesti mintea… mai vorbim, trebuie sa fug.
      PF Viorel

  2. ml spune:

    Eu nu am avut inca nici un maestru care sa-mi spuna ce trebuie sa stiu.
    O sa vina si vremea aceea🙂

  3. ml spune:

    Mi-am adus aminte de comentariile pe care le invatam la literatura. Erau comentarii standard, generatii de elevi invatau toceau aceleasi informatii: „in acest paragraf autorul exprima…”. Totul era despicat in 4, analizat la microscop de critici literari consacrati, si concluziile nu puteau fi altele.
    Apoi cand am inceput sa utilizez messengerul, am realizat cat de deficitara este comunicarea scrisa. Cat poate induce in eroare un cuvant sau felul in care filtreaza informatia propria stare de spirit. Am renuntat sa fac analize pe text, constienta fiind ca de multe ori interpretez in directii nereale. Dialogul fata in fata, prilejul de a urmari ochii interlocutorului, limbajul corpului, acestea eu nu le pot substitui cu succes apeland la scris/citit sau telefon.
    Precizare: e un punct de vedere personal, se refera strict la persoana mea.

    1. viorelmihai spune:

      Poate ca asta e si scopul sau unul dintre scopurile pentru care Maestrii Zen recomanda renuntarea la cuvinte, cuvintele incatuseaza, limiteaza inima. Cuvintele sunt instrumentele ratiunii, ale mintii, sentimentele sunt instrumentele inimii. Nici Eminescu si nici un poet, oricat de iscusit nu au resuti si nu vor reusi niciodata sa descrie in cuvinte cea mai banala emotie cum ar fi placerea unui caine cand priveste o friptura. Poti incerca sa descrii ceea ce crezi ca vezi, poti incerca sa descrii ceea ce simte cainele dar vei fi departe. Osho spune printre multe chestii: traieste o experienta fara a o denumi in vreun fel. Cata dreptate are!

      Poti folosi cuvintele oriunde, cand vei scrie aicci, iti voi atrage atentia la fiecare semnificatie explicita sau implicita a cuvintelor tale. Atunci cand o entitate se trezeste, devine atenta la tot ceea ce emite: energie, ganduri, cuvinte, fapte. Devine responsabila, asta inseamna, pentru mine trezirea. Apropo, nu trebuie sa te rogi ca sa te trezesti, te trezesti pur si simplu. E decizia ta.

      Osho are o poveste despre un credincios care striga zi si noapte catre Iisus: Doamne stau la usa si bat! Deschide-mi Doamne usa. Dupa multi ani, Iisus i-a spus: te rog sa nu mai faci galagie, usa era deschisa de la inceput, trebuia doar sa intri.

      Ai mai spus ca tu inca nu ai avut maestru care trebuie sa iti spuna ce trebuie sa stii. Maestrul apare in viata ta atunci cand esti pregatita pentru lectiile pe care ti le poate aduce, pana atunci nu esti lasata fara lectii si fara profesor, maestru. Poti invata de la toate si de la toti, ceea ce nu ai avut cu adevarat au fost ochii deschisi si dorinta de a invata. Cand deschizi ochii, cand te trezesti, vezi ca totul era disponibil, Universul astepta ca tu sa deschizi gura si sa spui Vreau. Atat.
      Daca te-a deranjat comentariul pe textul comentariului tau, inseamna este foarte probabil ca ai probleme de ego. Poate ca te asteptai sa te „mangai” pe cap si sa iti spun:”Da, Monica, ce superiori suntem noi doi, mergem pe strada meditand si aducand rugaciuni de multumire Domnului si fraierii astia cred ca noi nu ne-am trezit cand noi de fapt ne rugam”. Universul este si ironic, atunci cand credem ca ne numaram printre Sfinti, primim lovituri in … dinti. Lovituri grele am luat si eu cand credeam ca plutesc deasupra tuturor, am fost adus rapid cu picioarele si cu dintii in pe pamant, in praf. Astea sunt lectiile, asta e modalitatea de predare si de asimilare.
      Ca o observatie, primul tau raspuns a fost defensiv si scurt, nu te asteptai sa te „lovesc”, peste o ora, ai rumegat si ai scris mai mult si mai calm, nici nervos, nici iritat. Asta inseamna sa cunosti valoarea instinctului, sa nu scoti pe gura primul lucru care iti trece prin cap, filtreaza informatia pe care o primesti, raspunde atunci cand esti calma, nu te lasa prada nici ratiunii, nici emotiilor, nici instinctelor. Baga-le in sedinta pe toate trei, pune-le sa fie de acord si vei fi uimita ce intelepciune va iesi din tine. Asta e puterea Sfintei Treimi din Tine: sa combini ratiunea, cu emotiile si cu instinctele.

      PF Viorel

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s