Liberul arbitru este atât de redus, încât aproape nici nu există. Egalitate, fraternitate, libertate” – o himeră ce în veci nu se va realiza, nici în Cer, nici pe pământ

Extras din cartea: Din Tainele Vietii si Ale Universului, de Scarlat Demetrescu

Azi îţi voi vorbi despre liberul arbitru. Din capul locului afirm că liberul arbitru este atât de redus, încât aproape nici nu există. El este o jucărie, o amăgire trecută prin faţa celor mici. Duhurile mari ştiu că lumea se conduce după legi şi că cei ce prin ignoranţa lor se abat de ia ele se pedepsesc. Domnul nostru Iisus Christos a spus: „ Omul trebuie să se mântuiască „, adică să se silească să-şi trăiască viaţa conform legilor divine. Presupunerea unor oameni că duhul e lăsat în voia lui să facă ce vrea, este un mare neadevăr. Ştiu că veţi spune că duhurile spaţiale au afirmat că duhul are libertatea să aleagă o faptă conformă sau nu legii. Eu afirm că dacă cineva din lumea noastră a făcut această afirmaţie, nu a spus adevărul. A vrut să vă dea iluzia că aţi putea face sau nu ceva, conform legii.

Adevărul comunicat este o informaţie cu un conţinut cu atât mai larg, mai profund şi mai lămuritor, cu cât duhul ce-1 primeşte este mai evoluat. Pentru unul se spune: „Nu ucide!” Pentru altul acest comandament este explicat: „Nu ucide, pentru că împiedici şcoala duhului închis în acel trup”. Pentru al treilea, un duh şi mai înalt, se spune: „Nu ucide, căci dacă nu s-ar aplica pedeapsa toţi oamenii ar ucide şi s-ar distruge ordinea în univers. Or totalitatea creaţiilor există şi progresează numai în virtutea ordinii şi conducerii prin legi”. Şi aşa mai departe, din treaptă în treaptă.

Dar omul trupesc, singur, nu ar fi ştiut niciodată asemenea cunoştinţe. Tot ce se ştie, tot ce se inventează, tot progresul’făcut în lumea voastră, totul vine de la noi, fie prin întrupare, fie prin reamintirea vagă a celor aflate noaptea de la noi. Eu sunt liber să lucrez, să gândesc, dar toate acţiunile mele sunt îngrădite de regulile comunităţii din care fac parte. Gruparea mea este liberă şi totuşi îngrădită de marele val cu care am venit cândva pe această planetă. Dar şi această vastă grupare este supusă regulilor stabilite de Guvernatorul Pământului, de legile Sfântului Duh. Noi şi El suntem cu toţii supuşi altor reguli, legilor Guvernatorului solar. In fine, cu toţii, mici şi mari suntem supuşi legilor Tatălui central.

Vedeţi ce de îngrădiri, ce de reguli, ce de legi! Incearcă să te mişti altfel şi să faci ce ţi-o trece prin minte. Dacă prin îndrăzneala sau nesocotinţa ta vrei să cunoşti asprimea legilor, o poţi face, dar vei suferi amarnic şi te vei căi de pasul tău nebunesc. Numai Unul singur, Fiinţa supremă a posedat odată libertatea deplină, dar şi El s-a îngrădit, s-a legat pe El însuşi, prin legile de El decretate. Aşadar cosmosul este condus de Voinţa Unicului Tată. Dacă duhul trebuie să se supună legii Tatălui, a Fiului, a Sfântului Duh şi a tuturor superiorilor săi, ce s-a mai ales de liberul său arbitru? Nimic. Aşadar oricărui duh care va spune că el se poate duce unde vrea, că poate face oricând şi oriunde ceea ce îi dictează fantezia, să ştiţi că i se poate da titlul de mincinos.

Tatăl creează, conservă şi conduce lumile create prin legea Sa morală. Dar cum El nu poate conduce singur puzderia de lumi, este ajutat de Copiii Săi majori, aplicatorii codului Său universal asupra tuturor entităţilor şi formelor. La început, spiritele tinere nu pot servi Tatălui, ele având nevoie să fie conduse. Numai spiritele bătrâne, de miliarde de ani, reprezintă în lume pe Tatăl central, dar ele nu fac voia lor, ci Voia Centrului. Ele conduc lumile create în numele Centrului. Ele sunt miei pe lângă Tatăl central, dar aplică legea în numele Tatălui, care le-a dat această autorizare specială. în creaţie nu există egalitate, ci doar supunere şi activitate armonizată cu gândirea şi activitatea Celui veşnic. Marile grupuri de spirite nu cuprind entităţi egale între ele.

Codul moral al veşniciei nu cuprinde în el ideea de egalitate. în lumea terestră s-a proclamat odată: „Egalitate, fraternitate, libertate” – o himeră ce în veci nu se va realiza, nici în Cer, nici pe pământ. Nefiind egalitate, nu poate exista fraternitate de idei şi nefiind egalitate şi fraternitate de idei, nu poate exista nici libertate de interpretare. Nu există egalitate, deoarece Tatăl a creat, creează şi va crea mereu duhuri. Cum ele sunt născute în timpuri” diferite, totul este ierarhizat de Tatăl, din veşnicie până-în veşnicie.

Nici la Tatăl, în Sfera divină nu există egalitate, ci numai ierarhie. Acolo stăpâneşte doar Iubirea, o fraternitate din principiu, dar nu de idei. Acolo nu se iubeşte pe X, Y şi Z ca indivizi, ci se iubeşte totul, în principiu, pentru că toţi sunt fiii aceluiaşi Tată. în Sfera divină şi oriunde în creaţie nu este libertate, pentru că trebuie să te supui regulilor stabilite. Acest cod este ştiinţa ştiinţelor, cartea cărţilor. Acest cod a fost gândit de Creator şi gândul Lui s-a înscris în arhiva universului. Liber, libertate sunt cuvinte, dar duhul nu este liber niciodată. Orice duh este liber să citească arhiva universului, dar duhurile fiind de grade evolutive diferite, fiecare va interpreta după nivelul său. Aşadar nu există egalitate nici în judecată, nici în cunoaştere. Fiecare duh va comenta ordinele înscrise în eter după vechimea sa şi după şcoala urmată.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s