Biserica de care apartii

Andrei ajunse in fata usii si incerca cu greu sa isi stapaneasca emotiile, asteptase de mult timp aceasta intalnire cu Maestrul. Intalnirea fusese fixata de Maestru care i-a comunicat printr-un prieten ca urmeaza sa fie supus unui test care va hotari daca va fi acceptat ca discipol sau nu. In noaptea trecuta, Andrei abia daca a dormit, s-a framantat mult si se tot gandea ce incercare va trebui sa treaca. Auzise ca maestrul accepta foarte rar discipoli noi iar sansa aceea nu va aparea din nou daca nu va trece testul. Uneori, se mira el insusi de absurdul situatiei, de faptul ca isi dorea sa devina discipol al unui maestru pe care nu il intalnise niciodata, dar Miruna ii vorbise intotdeauna numai de bine despre el.

De aceea, in fata usii, Andrei era nerabdator sa vada chipul Maestrului, sa ii auda vocea, sa ii asculte cuvintele. Adresa Maestrului era intr-un banal bloc comunist iar usa de la intrarea in apartament nu iesea cu nimic din tiparul banal. A sunat o data, scurt, iar imediat s-a auzit latratul unui caine. Dupa cateva clipe, usa s-a deschis si in pragul ei a aparut un individ  plapand, cam intre doua varste cu o infatisare mai banala chiar decat  a blocului in care tocmai intrase Andrei.

– Tu trebuie sa fii Andrei, a spus individul. A urmat o pauza de cateva secunde, in care Andrei lupta disperat sa isi ascunda dezamagirea. Intra te rog, Maestrul te asteapta.

Andrei rasufla usurat in sinea lui, daca Maestrul ar fi aratat in acel fel, probabil ca ar fi iesit imediat din apartament. Andrei a fost condus catre sufragerie printr-un hol ingust, slab luminat, cu vopseaua murdara si neingrijita. Chestia asta nu ii pica prea bine lui Andrei, care devenise recent un obsedat de curatenie si de aspectul ingrijit al casei. Cand a deschis usa sufrageriei, Andrei se astepta sa vada chipul unui batran, cu plete albe, purtand insemnele intelepciunii in privire. De aceea, Andrei a fost surprins sa vada ca Maestrul era un barbat mai tanar decat el, care avea totusi cateva fire de par albe deasupra privirii care purta insemnele intelepciunii.

– Imi cer scuze ca te-am dezamagit, a spus Maestrul. Inteleg ca te asteptai sa arat altfel, poate mai batran, mai carunt. Nu, nu iti citesc gandurile, desi nu ar fi foarte greu de facut. Nu mai este nevoie, totul este pe fata ta.

Andrei se simti rusinat si intimidat de barbatul din fata lui si nu reusi sa spuna nimic. Tacerea de cateva clipe a fost intrerupta tot de vocea Maestrului.

-Imi cer scuze si ca locul pe care l-am ales pentru re-intalnirea noastra nu este la inaltimea asteptarilor tale, dar te rog sa ma crezi ca am avut un scop, pe care il vei intelege probabil, candva.

Din nou, rusinea il invada pe Andrei in acelasi timp cu o mie de intrebari, cea mai mare nedumerire era ca Maestrul alesese cuvantul <re-intalnire> in loc de <intalnire>. Era posibil oare sa se mai fi intalnit cu Maestrul fara ca el sa isi aminteasca sau Maestrul vorbea de o intalnire dintr-o viata trecuta? Andrei era ferm convins ca reincarnarea este o mare porcarie si ii lua in ras pe toti cei care indrazneau macar sa ii vorbeasca despre reincarnare. Gandurile lui i-au fost intrerupte din nou de Maestru care l-a rugat sa se linisteasca si sa ia un loc pe un fotoliu.

-Spune-mi despre tine cateva cuvinte, te rog, a spus Maestrul pe un ton care parca nu lasa loc de refuz dar nici nu obliga cu nimic. Pur si simplu, glasul lui avea tonul perfect, timbrul echilibrat iar sunetele se insiruiau perfect in armonie. Andrei incerca sa se re-adune si sa gaseasca un inceput.

-Cateva cuvinte? Sunt Andrei si imi caut Maestrul. Sunt aici si vreau sa aflu daca tu esti Maestrul meu. Andrei era si el uimit de fermitatea cuvintelor sale si se intreba de unde ii venisera cuvintele, nu se gandea ca poate vorbi in acel fel. Indraznesc sa te rog, a continuat el, sa imi permiti cateva clipe sa ma linistesc si apoi iti voi povesti despre mine.

Maestrul a zambit intr-un fel care lui Andrei i aducea aminte de chipul bunicului sau, era un zambet din inima care inflorea in privire si se revarsa parca din intregul corp, din toata inima. Din nou, Andrei se simtea intimidat de Maestrul din fata lui dar reusi intr-un final sa vorbeasca:

– Sunt trecut de 50 de ani, sunt separat de sotia mea, am doi copii care nu vorbesc cu mine nici macar de Sarbatori, am trei nepoti care nu m-au vazut niciodata si nu pot sa am grija nici macar de un caine. Locuiesc singur de multi ani si singurul meu prieten pana acum trei ani a fost alcoolul. Acum trei ani, am aflat ca ficatul meu nu mai poate face fata prietenului meu, alcoolul, am facut o intalnire cu amundoi si am hotarat ca unul dintre ei trebuie sa plece, asa ca nu l-am mai revazut pe prietenul meu de trei ani. Doctorii se mira ca mai plimb hainele pe strada si nici eu nu mai inteleg de ce Dumnzeu, daca exista undeva acest Dumnezeu, ma mai lasa sa fac umbra pamantului.

Andrei se astepta ca expunerea lui sa produca efecte pe fata Maestrului insa zambetul acela adanc ramasese netulburat.

– Am venit aici pentru ca Miruna mi-a spus ca tu ma poti ajuta sa imi gasesc pacea. Simt ca orice clipa pe care o traiesc aici pe pamant poate fi ultima si nu reusesc sa imi pun pacea in suflet. Simt ca exista un Dumnezeu, insa am prea multe rafuieli cu El, care mi-au lasat urme grele de cand eram copil. Am crescut orfan de mama de la varsta de 5 ani si orfan si de tata de la varsta de 18 ani. De fapt, la moartea mamei, l-am pierdut si pe tata care de atunci s-a imprietenit si mai tare cu alcoolul. Ultimii lui ani din viata nu se pot numi cu adevarat viata si nu vreau sa imi mai amintesc mai mult despre acea perioada. Ceea ce conteaza acum este ca sunt aici si ca am nevoie de tine sa mi-l arati pe Dumnezeu sau macar calea catre El.

Cand Andrei a terminat de vorbit, Maestrul a lasat sa treaca o scurta pauza dupa care s-a intors cu spatele la Andrei si privind pe fereastra a spus:

-Ai dreptate, nu pot sa ti-l arat .pe Dumnezeu nici macar calea catre Dumnezeu, asta pentru ca nu exista o singura cale catre Dumnezeu. Pot sa iti vorbesc zile intregi despre cum si-au gasit altii calea catre Dumnezeu dar nu vreau sa iti irosesc timpul. De fapt, nu exista nici o cale catre Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu este si calea si destinatia. Dumnezeu este in toti si in toate, este tot ceea ce exista. De aceea, pot la fel de bine sa iti spun ca fiecare suflet are calea lui catre Creatorul sau, deci, exista tot atatea cai catre Dumnezeu cati oameni sunt pe pamant.

Raspunsul Maestrului nu reusi sa il multumeasca pe Andrei care isi pregatea urmatoarele intrebari dar Maestrul il intrerupse cu un simplu gest.

-Destul pentru azi. Ma tem ca raspunsul meu sa nu te fi incurcat mai mult decat trebuia. Daca totusi vrei sa gasesti calea catre Dumnezeu, trebuie sa gasesti locul de unde porneste aceasta cale. Aceasta va fi si incercarea ta: sa gasesti biserica de care apartii. De acolo porneste calea catre Dumnezeu. Gaseste biserica de care apartii si cand o gasesti, vino sa ma vezi. Insa trebuie sa te previn, ca ai o singura incercare, sa te intorci la mine doar atunci cand esti absolut convins ca ai gasit biserica de care apartii. Daca vei gasi cu adevarat biserica de care apartii, atunci, te voi primi ca discipol, daca nu vei reusi, atunci va trebui sa iti cauti Maestrul in alta parte. Si inca ceva, ai doar trei zile… daca reusesti, vei reusi din prima zi, daca nu, nu vei reusi nici in o mie de ani.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s