Nu contează ce urăști, important este ca mai ai în tine ura!

Stau de vorba cu prieteni cunostinte si din cand in cand discutia aluneca spre chestiile care ne enerveaza sau care ne trezesc ura din noi. De multe ori, sunt surprins de cat de bine reusim sa ne argumentam ura. Intotdeauna,  mintea noastra reuseste sa gaseasca argumente solide in sprijinul urii.

<Imi urăsc soacra pentru ca este o nenorocita, asta merita scorpia, doar nu te aștepți sa o iubesc pe bestia aia care ma urăște de moarte!>

< Il urăsc pe șeful meu, e un monstru fără nici un pic de inima>

<Ii urasc pe evrei, ei sunt de vina pentru dezastrul economic, pentru criza spirituala a acestei tari>

<Ii urasc pe americani ca sunt grasi si tampiti, imbecili care pornesc războaie nedrepte in toata lumea>

<Il urăsc pe vecinul meu ca toata ziua asculta manele la maxim, e un cocalar imputit!>

<O urăsc pe vecina mea, e o curva care da un exemplu negativ copiilor mei, o desfranata care sper sa arda in iadul veșnic >

<Ii urăsc pe masoni, ei sunt de vina pentru subjugarea tarii intereselor străine >

<Ii urăsc pe comunisti, ei l-au lasat pe bunicul sa moara fără averea la care a muncit o viata întreagă >

<Ii urăsc pe papistași, pe eretici, pe jidani, ei perverertesc credința adevărată >

<Ii urăsc pe homosexuali, sunt dezgustători, imi provoacă scarba, nu pot sa ma uit la ei, ii urăsc!>

<Ii urăsc pe unguri, le doresc moartea, ei vor sa ne fure Ardealul! >

Lista poate fi continuata la nesfarsit, toti caram cu noi bagaje de ura, convinsi ca ura noastra este perfect justificata. Intotdeauna gasim argumente in favoarea in urii, mai rar gasim argumente in favoarea iubirii.

Preotii ne spun ca Hristos a murit pe cruce pentru iertarea pacatelor noastre, pentru rascumpararea pacatelor noastre. Nu stiu ce sa spun despre acest argument. Stiu insa ca daca punem prea  mult accentul pe un Hristos care face ceva pentru noi, pierdem din vedere esentialul: modelul oferit de Hristos.

Hristos este inainte de toate un învățător, un profesor. Un profesor bun aduce o lecție noua, o explica iar apoi o demonstrează prin propriul exemplu. Hristos a adus legea Iubirii Aproapelui. De fapt, legea era deja cunoscuta evreilor dar ei o vedeau aplicata doar pentru evrei,  ca de altfel toate legile din decalogul lui Moise. Iisus se face om pentru a demonstra Legea Iubirii. O explica și apoi o demonstrează. Când este scuipat, bătut, biciuit si apoi răstignit, Hristos nu spune nici măcar un cuvânt impotriva lor. Sunt convins ca nici măcar un gand rau nu a avut la adresa lor, dimpotriva, se roaga pentru cei ce il scuipa, il bat, il batjocoresc, il jignesc. Un singur gand ar fi fost de ajuns si i-ai fi impietrit pe cei ce ridicau mana lor impotriva Fiului lui Dumnezeu! Daca Hristos nu ar fi demonstrat Legea Iubirii credeți ca astazi si-ar mai fi amintit cineva depre El?

Demonstrația magistrala a lectiei de Iubire predata de Hristos nu poate fi egalata de nici-un muritor.  Nici nu ni se cere un sacrificiu de asemenea magnitudine. Noua ni se aduc provocari pe masura noastra. Nu suntem scuipati, biciuiti, batjocoriti, rastigniti. Pe noi ne deranjeaza o soacra, un sef, un ungur, un jidan, un eretic, un papistas, un mason, un comunist. Si, desi ne consideram crestini, niciodata nu gasim un motiv sa ramanem in iubire, întotdeauna găsim argumente pentru ura.

Tintele spre care trimitem ura din noi sunt de cele mai multe ori false si ne amagim ca ura ne este provocata de cineva din afara noastra. In realitate, ura EXISTA DEJA IN NOI, inainte sa devenim constienti de ea. Apoi, fara sa ne dam seama, incepem sa cautam in afara noastra tinte spre care sa o dirijam. Intotdeauna vom gasi in afara noastra oameni sau locuri, situatii, circumstante care sa <merite> pe deplin ura noastra. Si apoi sa te tii bine, cand torentul de ura iese din noi ar fi bine sa nu ii stai in cale! Fara aceasta descarcare a urii din noi nu am putea trai mai mult de o secunda, pentru ca ura te distruge pe dinauntru si simti nevoia sa o dai afara! Dupa ce o descarci, te simti mult mai bine, te-ai usurat! Dar, nu dureaza mult caci in tine a ramas samanta de ura care incolteste rapid. Curand, vei fi din nou plin de ura, si din nou vei cauta tinte spre care sa descarci ura din tine!

Daca ești sincer cu tine, vei descoperi ca ai nevoie de aceste ținte ale urii. Ai nevoie de soacra, de șef, de masoni, de eretici, de jidani, de papistași, de comuniști. Fara ei, nu ai putea sa descarci ura din tine! Fara ei, ura ar rămâne in tine și te-ar distruge pe dinauntru. Ei te ajuta sa te descarci, sa supraviețuiești.

Suntem speriați de cât de multa ura avem în noi și atunci cautam scopuri sfinte spre care sa putem dirija ura. Hristos ne-a spus sa ne iubim vrăjmașii, nu a lăsat nici o indicație pentru ura, dar curând, am găsit suficiente texte din Sfinții Parinti care sa ne spună ca e absolut ok, chiar recomandabil sa urăști jidani, papistași, eretici. Ce ușurare! Cum sa nu te simți bine când ura ta e argumentata de stâlpii ortodoxiei? Cum sa nu îmbraci cămașa verde de legionar și sa nu pleci la lupta contra jidanilor, ereticilor, păgânilor, ungurilor? Acum ura din tine e canalizata în scopuri nobile, sfinte! Acum poți fi manipulat și asa meriți pentru ca te lași condus de ura!

Anunțuri

17 gânduri despre „Nu contează ce urăști, important este ca mai ai în tine ura!

  1. Am scris un mare comentariu la acest articol. Aproape de final fiind, am apasat aiurea pe taste si l-am pierdut. Inseamna ca nu trebuia ca acele ganduri sa fie publice…cred. Nu mai am dispozitie sa o iau de la inceput. Da! Suntem unicii generatori si singurii raspunzatori de propria ura. Desi biserica ne spune ca gandurile rele vin de la diavol si trebuie sa ne rugam la Dumnezeu sa ne sprijine sa-l dovedim. Un nonsens ca multe altele. E mai simplu sa dam vina pe altcineva decat sa ne asumam neputintele. Din cauza asta foarte rar gasesc subiecte de discutie cu oamenii din jurul meu. Aproape toti si tot timpul simt nevoia sa exprime ca „nu le place de X pentru ca” si „nu le convine situatia Y pentru ca”. O revolta continua insotita adesea de ura. Daca le-as spune ca „ceea ce traiesti este proiectia gandurilor tale” si „inainte sa vii aici ai stiut ce vei infrunta si ai fost de acord” s-ar uita la mine ca la o nebuna.

    1. Cand iti asumi responsabilitatea de a aborda o discutie pe teme spirituale cu cineva trebuie sa cunosti cateva „smecherii” despre care voi scrie un articol, sper ca in viitorul apropiat. multumesc de idee,
      PF Viorel 🙂

    2. Africanii muritori de foame,copiii care s enasc orbi,copiii torturati in lagare,tintele slabe complet zdrobite de cei mai puternici sau mai multi,copiii care se innecau in propriile fecale in lagare(da,am mentionat iar de lagare,ce-ar fi sa te documentezi despre Holocaust),omul e luat la pula,pur si simplu nu poate face nimic,iar Dumnezeu il priveste de sus si ii zambeste.Dragut,nu?Apropo,nu in toate cazurile mentionate de mine victima a trebuit sa faca ceva atacatorului. 🙂

  2. ”Preotii ne spun ca Hristos a murit pe cruce pentru iertarea pacatelor noastre, pentru rascumpararea pacatelor noastre. Nu stiu ce sa spun despre acest argument.”
    Eu cred ca stiti ce anume sa spuneti despre acest argument. Dar nu asta v-ati propus sa analizati in articolul de mai sus. 🙂
    Daca stau sa citesc toata arhiva, probabil am sa gasesc opinii pe marginea subiectului.
    Spre rusinea mea, am insistat atata ”vreau arhiva, vreau arhiva” dar inca nu am parcurs articolele. Doar le-am listat pe toate. Sa le am la indemana cand am timp. Ajung in curand si la ele. 🙂

  3. Fara legatura cu articolul:
    Apropos de Sfintii Parinti ai dvs., am inceput sa citesc Omraam – Dragonul inaripat. Carte subtirica, hai ca o termin in doua zile langa cort. Vin acasa mai desteapta! Citesc, citesc, citesc…cca. 70% din carte. Mi-a pierit cheful la un moment dat. Zic: ce face nenea asta (Omraam) cu timpul meu? Asemeni Sfintilor Parinti (cei oficiali): N capitole despre dragostea de Dumnezeu, inca N capitole despre iubirea de Dumnezeu, alte N capitole despre adoratia fata de Dumnezeu si alte N capitole despre cum sa luptam impotriva neiubirii fata de Dumnezeu. Rezumand: cam abureala. Eu sunt asa…mai cu termeni concreti. Multumesc de sfaturi: ”nu face aia ca nu e bine! ” si ”fa aia ca asa e bine! ” da’ sa-mi spuna si cum. Poate in restul de pagini pe care nu le-am citit inca. 🙂

      1. Imi raspundeti asa sa vedeti cum dezvolt subiectul?
        Sau nu ati citit cartea ?
        Sau nu aveti timp/chef si ati raspuns la repezeala, din politete ? 🙂

        Si mie mi-a placut vara asta: am mancat pepeni rosii cat pentru doua veri !

      2. Nu am vrut sa te supar si te rog din nou sa imi vorbesti la persoana a doua singular. Am citit si eu cartea cu Balaurul Inaripat, intr-adevar, nu atinge problema concret, vorbeste destul de codificat. Iti recomand in schimb Cartea despre Sex scrisa de Osho, e mult mai pragmatica si la obiect.
        Toate cele bune,
        PF Viorel

  4. Este nevoie de nasterea din nou, din Duh si din apa.
    Cand noi suntem patrunsi de nasterea din nou, cea de Sus, atunci vom descoperi ca ura este un fel de limta care ne tine treji ca sa nu mai pacatuim.
    Sa traim in Domnul Iisus (nascuti din nou) si vom vedea iubirea si ura altfel, anume nu subjugate logicii omenesti ci iluminate de Logica Divina.

  5. dragul meu Viorel Mihai,

    Am revenit langa precedentul meu comentariu.
    Am reflectat la dezbaterea ta si Domnul mi-a luminat ca tu de fapt ai parcurs multe tenebre ale pamantului (asta este toata teoria ta din articol).
    Considera in continuare ceea ce te-am sfatuit cel mai simplu: ura este un fel de limita contra pacatului.

    cu spor in cele duhovnicesti,

    Daniel

  6. salut Viorel@.
    eram gata sa te „cred” daca nu existau versetele din Matei 18, 17 (apropo de invatatura lui Iisus), Tit 3, 10, I Cor 6,2 etc..stii..cele cu unica osandire ingaduita. in rest daca il intindem pe patul procustian al gandirii si luam barda si fierastraul ratiunii, ma tem ca nu mai ramane mare lucru din articolul tau partinitor si plin de sofisme.

    1. Probabil ca te referi la aceste citate:
      15. De-ţi va greşi ţie fratele tău, mergi, mustră-l pe el între tine şi el singur. Şi de te va asculta, ai câştigat pe fratele tău.
      16. Iar de nu te va asculta, ia cu tine încă unul sau doi, ca din gura a doi sau trei martori să se statornicească tot cuvântul.
      17. Şi de nu-i va asculta pe ei, spune-l Bisericii; iar de nu va asculta nici de Biserică, să-ţi fie ţie ca un păgân şi vameş.

      Nu ti se pare putin ciudat ca Iisus „vorbeste” despre Biserica inaintea formarii ei? In al doilea rand, pentru Iisus nu au existat pagani si vamesi, El nu facea deosebire intre evrei si pagani, deci citatul asta mie mi se pare putin cam fortat pentru a-i apartine Mantuitorului. Iisus intra in casa vamesului si il facea apostol, voi va feriti sa slujiti macar impreuna cu „ereticii”. Biserica se pare ca a pastrat oarecare ranchiuna impotriva vamesului Matei, cauta in calendar sa vezi daca este macar cruce rosie in ziua acestui Apostol.

  7. ps. draga, inca nu faci diferenta intre pacatele firii si pacatele impotriva credintei (osandite de insusi Mantuitorul si urmatorii Lui). „ura?”..ma faci sa rad cu argumente din astea superflue. „Si va indemn fratilor, sa va paziti de cei ce fac dezbinari si sminteli impotriva invataturii pe care ati primit-o. Departati-va de ei. Romani 16, 17″..”Cel ce nu iubeste pe Domnul sa fie anatema! Maran atha! I Cor 16,22”. anatemele Bisericii fiind date in scop de indreptare, din iubire pentru eretici nu din „ura”.. numai pentru cine doreste. ce zici..Sf Ap Pavel a imbracat „camasa verde”?

  8. am revenit,

    Saptamana care a inceput va aduce multe zile cu treaba multa!
    Prim aspect: porunca Domnului si recomandarea Sf. Pavel (cum citim mai sus) sunt echivalente (le marturisetse Acelasi Duh).
    Fii atent!
    sa revenim la subiect: ura si eu zic, tenebrele ei
    Ia reflecteaza tu putin la ce iti spun: ce inseamna toate cuceririle stiintei? pe scurt: ce inseamna invatatura lumii?
    uite ce: ura necuratului fata de Intelepciunea lui Dumnezeu.
    Prin stiinta omeneasca ura ia fata de iubire si conduce omenirea spre o lume fara Dumnezeu.
    Traieste in Domnul si nu te mai impiedica de maruntisurile care mortifica spiritul incetul cu incetul: ura cu soacra, ca Domnul vorbeste de Biserica inainte de intemeierea ei -am citit intr-un comentariu anterior – sau alte tenebre din articolul tau initial.
    Ura este unde nu este iubire. Ura este unde este egoism. De ce?
    Intocmai sa vedem limitele neputintei noastre si sa incepem sa iubim in Duh, sa ne smerim in Duh, sa luam din stiinta omeneasca ceea ce place Duhului.
    Altfel spus, cand inima noastra simte ura, sa redevenim faptura noua, care vietuieste dupa Duh.
    Ultima afirmatie necesita un razboi interior teribil, ingaduit de mila Domnului.
    Iti spun din experienta personala.

    Cred ca esti lamurit pe deplin.

    cu spor in lucrarile duhovnicesti,

    Daniel

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s