Ma voi trezi cand somnul nu imi va mai fi necesar, ma voi duce la culcare cand ma va ajunge oboseala

Doi ani traisem in familie, si toti stiau ca ma trezesc la trei dimineata ca sa alerg cativa kilometri buni, dupa care faceam baie in rau. Totul era o rutina ferm stabilita. Aveam febra sau eram bolnav, nu conta, faceam mereu acelasi lucru. Meditam timp de ore intregi. Nu mancam prea mult, nu beam ceai sau cafea; eram foarte strict cu hrana pe care o consumam. In dimineata primei zile din cele sapte, m-am trezit la ora noua si am baut ceai. Toti au ramas uimiti. Au spus: ” Ce s-a intamplat? Ai renuntat?” Ma credeau un mare yoghin.

Aveam o singura fasie de material cu care ma imbracam. Ziua mi-o infasuram pe trup, iar noaptea dormeam invelit cu ea. Dormeam pe o rogojina de bambus. Acesta era unicul confort pe care mi-l ingaduiam. Nici nu aveam altceva in proprietatea mea… Toti s-au mirat cand m-am sculat la noua. Au spus: „Ceva nu-i in ordine. Esti bolnav?”.

Am spus: „Nu, acum nu mai sunt. Am fost bolnav mai multi ani, dar acum sunt perfect sanatos. Ma voi trezi cand somnul nu imi va mai fi necesar, ma voi duce la culcare cand ma va ajunge oboseala. Nu vreau sa mai fiu sclavul unui ceas. Voi manca ce doresc, voi bea ce doresc… Ce-i prea mult, nu-i sanatos”

OSHO – despre experienta iluminarii in cartea Biografia unui mistic non-conformist

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s