Primul atasament

Sursa foto

Care este primul nostru atașament si care este obiectul lui? Osho spunea pe undeva ca primul atasament pe care ni-l dezvoltam este cel fata de pântecele care ne poarta timp de noua luni, iar momentul nasterii este o retrăire dramatica a alungării din Paradis. Cuprins si deprins cu căldura materna, fătul încearcă sa amâne momentul nașterii cat mai mult. E atât de bine înăuntru, de ce ar ieși afara? Înauntru, toate nevoile sale sunt indeplinite automat, mănâncă pe saturate, doarme pe saturate, este cald tot timpul. De ce ar părăsi acest mediu? De ce sa iasă afara? Dar iată, ca atunci cand s-a implinit timpul, ceea ce el considera ca ii este cămin primitor se contracta puternic si il arunca afara in doar cateva ore!

Cum sa nu iesi plangand? Cum sa nu intinzi bratele cautand sa te agăți de pereții aceia călduroși cu care erai atat de obișnuit? Dar, asa a rânduit Dumnezeu sa ne rupem de absolut orice lucru, persoana sau situație care devine obiect al atasamentului nostru. La o scara mult mai mare, umanitatea pare sa se afle acum in perioada de dinaintea travaliului daca nu chiar in timpul unui travaliu, la capătul căruia ar trebui sa ne re-naștem cu toții intr-o lume mai buna. Cand se pregătește sa se nască, fătul se așează cu capul in jos in ceea ce se numește canalul de naștere. Similar, astăzi trăim intr-o lume in care totul pare sa fie cu susul in jos sau cu josul in sus, deci cineva trebuie sa fie cu capul în jos. Apoi, tot mediul in care trăim pare sa se contracte, pare sa nu mai aiba răbdare cu noi, in special timpul se contracta atât de puternic, iar spațiul asemenea. Sunt semne ca momentul nașterii este foarte aproape.

Revenind la nou-nascut, dupa ce noua luni a locuit intr-un mediu umed, iata-l expulzat intr-un mediu uscat, senzatie cu totul noua pentru el. Este spalat, sters si infasat strans. Cuvantul cheie este strans, partea asta il face sa se simta oarecum similar cu felul in care s-a simtit in pântecul mamei. Daca se gândește bine, nu e chiar atât de rău nici sa fie îmbrăcat in haine, dar iată ca tocmai cand se obișnuia cu hainele, este dezbrăcat din nou de haine, spălat si îmbrăcat din nou. Ceva e in neregulă cu acesti oameni care il ingrijesc, de ce nu pot sa inteleaga ca un nou nascut are nevoie mare de stabilitate, trebuie sa poarte cat mai mult timp aceleasi haine.

Atunci când dezbraci un nou născut, mânuțele lui se agață cu disperare chiar de hăinuțe de parca i-ar fi teama ca nu va mai primi altele sau ca va fi trimis intr-un alt mediu cu alta consistenta. E greu de spus care sunt exact gandurile dim capul lui, dar fetele lor sunt atat de expresive, pana nu esti martor la un asemenea proces nu poti intelege.

Timpul va trece si acest mecanism al formarii de atasamente va fi tot mai rafinat si uneori camuflat cu cele mai luminoase intentii, dar este randuit ca toate atasamentele noastre sa fie distruse, mai devreme sau mai tarziu, cu mai multa sau cu mai putina suferinta. Asa cum odata, nou-nascutul se atasa de hainutele de pe el, adultul se va atasa mai tarziu de oameni, de relatii, de locuri, de obiecte, de situatii. Va sosi si clip despartirii de trup, iar in acel moment in care sufletul dezbraca haina trupului, daca nu esti pregatit sa te despărți de trup te vei agăța cu disperare de acest trup, încercând sa eviți inevitabilul. Probabil ca asta este ceea ce se intampla cu atat de multe suflete care se zbat intre viata si moarte.

Din păcate, dogma creștina actuala, rămasă fara doctrina reincarnării ii spune bietului muritor ca sufletul sau îmbracă o singura data haina trupului, ceea ce il face pe bietul suflet sa se lege tot mai mult de aceasta haina vremelnica. Nu este de bun simt oare sa înțelegem ca sufletul îmbracă de mii și mii de ori haina trupului pentru a-și face cât mai multe școli? Când vom înțelege acest lucru, suferința noastră la momentul despărțirii de trup va fi mult mai redusa, vom accepta ca un Părinte Iubitor ne îmbracă si ne dezbracă si iar ne îmbracă cu haine noi, din ce in ce mai mari, pe măsura creșterii noastre.

Un comentariu Adăugă-le pe ale tale

  1. alex spune:

    Wow! geniala comparatie…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s