Şi de cînd aştepţi tu ca Dumnezeu să fie “drept”? În ce termeni? Să-ţi dea şanse? De ce?

Zilele trecute am propus o discutie vizavi de reincarnare Pastorului Marius Cruceru, pe blogul sau, propunere pe care, spre surprinderea mea, acesta a acceptat-o, sau asa mi-a dat de inteles cel putin. Curand aveam sa aflu, ca de fapt acceptul sau era o „ironie”, o gluma, „presupozitiile din capul” sau pe baza textelor scripturistice sau canonice excluzand de fapt din capul locului o asemenea posibilitate. Iata scurtul dialog:

Eu:Multumesc pentru acceptarea propunerii/provocarii, de mult incerc, fara succes sa am o discutie cu teologi ortodocsi. OK. Deci, de unde incepem? Consider ca fara reincarnare, nu putem discuta despre un Dumnezeu drept. Fara reincarnare, Dumnezeu ne face pe unii prosti, pe altii destepti, unora ne da o clipa de viata, altora 100 de ani, unii se nasc sanatosi, altii bolnavi. Crestinismul actual vrea sa ne convinga ca acestea sunt lasate la voia intamplarii, iar atunci cand un suferind intreaba: de ce copilul meu? de ce eu? Pastorul sau preotul ramane doar cu afirmatii de genul: Asa a vrut Dumnezeu! sau Incurcate sunt Caile Domnului. OK. Asa aa vrut Dumnezeu, dar de ce cu mine?

Marius Cruceru: draga Viorel Mihai, Eu cred că nu ai înţeles ironia. Putem discuta în cadrul revelaţiei. Da? Adică, în presupoziţiile pe care le am în cap acum… în termenii Scripturii, în cadrul Canonului.

Scuze, dar ca să nu spun prostie, fraza “Consider ca fara reincarnare, nu putem discuta despre un Dumnezeu drept” mi se pare cel puţin deplasată. Şi de cînd aştepţi tu ca Dumnezeu să fie “drept”? În ce termeni? Să-ţi dea şanse? De ce? Ai o sigură lumînare! Arde-o şi gata. BA … unii au chiar lumînarea mai scurtă. În asta constă “dreptatea” lui Dumnezeu. Altfel batem cîmpii, dragul meu.

Da, rămînem la afirmaţii de acest gen şi CE DACĂ!!!! AŞA A VRUT DUMNEZEU şi ne smerim. Asta este! Sîntem oameni proşti! El e Înţelept! FAce tot ce vrea! Sîntem turma păşunii Lui. Termină cu prostoarele egalitariste şi vei fi liber… Inegalite, fraternite… Liberte! Caius Iulius Neincarnatus”

Parerea mea: Discutia despre reincarnare nu poate avea loc in termeni scripturistici, orice referire la reincarnare, daca  a existat vreodata, a fost eliminata din textele biblice. Tot ce a ramas sunt pasajele din Matei, daca nu ma insel, in care Iisus spune despre Sf. Ioan Botezatorul este Sf. Ilie si cam atat. Nu stiu daca asa stau lucrurile, insa nu am de gand sa imi fundamentez discutia despre reincarnare pe un singur pasaj biblic ci pe bun simt, intuitie si chiar pe logica.

Probabil ca Marius Cruceru se astepta sa abordez discutia cu un asemenea argument si sa intru pe teritoriul pe care el este expert, cel al scripturilor, al canoanelor. Insa, ca sa intelegi doctrina reincarnarii, iti trebuie un act de curaj, sa incepi sa gandesti singur in afara scripturii si canoanelor. Practic, trebuie sa parasesti zona de comfort in care toate afirmatiile tale se pot fundamenta scripturistic si sa incerci sa le fundamentezi prin bun-simt, ceea ce e foarte greu.

 Acum, ca sa raspund la intrebarea din titlu, cand am asteptat ca Dumnezeu sa fie drept, raspunsul este simplu: Intotdeauna. De fapt, nu ma astept si nu am asteptari de la Dumnezeu. Eu am certitudinea ca Dumnezeu este drept. Dumnezeu este judecatorul cel drept intotdeauna. Ca sa fie drept, doctrina reincarnarii trebuie sa fie adevarata. Altfel, trebuie sa te cred pe tine ca „avem o singura lumanare”, iar cand ea se stinge mergem la judecata si acolo se va decide daca merg in rai sau in iad pe baza a ceea ce am facut, spus, simtit cat timp a ars lumanarea. Ori, cum poate fi o judecata dreapta, cand lumanarile noastre sunt atat de diferite?

Sa-mi fie cu iertare, dar eu nu pot sa cred intr-un Dumnezeu care face favoruri unora si altora defavoruri. Nu cred in ideea de intamplare, hazard, noroc.  Cred in schimb cu toata puterea mea intr-un Dumnezeu perfect drept, perfect just, perfect echitabil intotdeauna.

Da, Dumnezeu imi da mai multe sanse, mai multe lumanari. Sunt sanse de a evolua spiritual. Trebuie sa invat sa il descopar pe Dumnezeu si cu burta plina si cu burta goala, si ca vladica, si ca opinca, si ca oaie si ca pastor. Ce progres spiritual poate face un suflet intr-o viata de cateva ore, cateva zile sau cativa ani? Pe baza caror fapte poate fi judecat un astfel de suflet? Si daca lui i se acorda titlul de cetatean al raiului sau mantuirea pentru „meritul” de a fi murit prematur oare cei din iad nu vor avea dreptul sa spuna: Doamne, de ce nu m-ai luat si pe mine mai de tanar? De ce m-ai lasat sa imbatranesc in pacatele mele ca sa merg in Iad?

Daca dupa atatia ani de studii teologice si dupa doctorat in teologie ajungi sa crezi ca Dumnezeu este un golan care face dreptate cu pumnul in gura, ca face tot ce vrea El, cum vrea muschii Lui inseamna ca ai pierdut degeaba timpul prin aceste scoli. Dumnezeu conduce lumea prin legi drepte si stricte, legile creatiei pe care nici macar El nu le poate incalca. Altfel, drumul spre haos ar fi larg deschis. Ori, Dumnezeu nu este haotic, fiecare fir de praf, fiecare atom se misca dupa legi bine definite. Legile divine nu se suspenda pentru nimeni, nimeni nu poate face rabat de ele.

Dar, cel mai interesant este ultimul pasaj din raspunsul lui Marius Cruceru, il reiau:

„Da, rămînem la afirmaţii de acest gen şi CE DACĂ!!!! AŞA A VRUT DUMNEZEU şi ne smerim. Asta este! Sîntem oameni proşti! El e Înţelept! FAce tot ce vrea! Sîntem turma păşunii Lui. Termină cu prostoarele egalitariste şi vei fi liber… Inegalite, fraternite… Liberte! Caius Iulius Neincarnatus”

Acest pasaj spune intr-o forma eleganta, indirect, chiar cu lasitate ca Dumnezeu este un golan care face ce vrea muschii lui si noi tot ce avem de facut este sa acceptam, ca doar suntem oameni prosti. Unbeliveable la ce concluzii poti ajunge dupa ce faci un institut teologic!

Bineinteles ca raspunsul pastorului trebuia sa se incheie pe o nota superioara, cu aer de zeflemea aruncata de la inaltimea amvonului, apropo de smerenie si respect. Partea cu caius Iulius Neincarnatus miroase a mistocareala ieftina marca Academia catavencu din anii 90, care a expirat insa de mult. Seamana izbitor cu tactica mult iubitului nostru presedinte, care atunci cand este incoltit, arunca cu mistocarela si cu rasete hahaite. Asta vrea sa se cheme ironie, probabil ca asa este, dar e una nedemna. Parerea mea.

Ca sa ma intorc la pasajul cu pricina: in fata incercarilor dure, omul suferind intreaba pe preot / pastor: De ce? De ce mie? Pastorul raspunde: Asa vrea Dumnezeu. Smereste-te. Urmatorul, hai mergeti mai departe. Nu e absurd sa numim asemenea oameni preoti? Pastori? Asa a vrut Dumnzeu! Si ne smerim! Ce smerenie poate sa rasara din absurditatea asta in care bietul om nu intelege nimic din ce i se intampla? Cum sa te smeresti in fata unui golan care aplica legile dupa bunul plac, cum vrea muschii lui? Poate te smeresti din buze, dar in inima ta te asigur ca ai aprins focul revoltei. Poate ca esti las si nu vrei sa recunosti, poate iti lipseste curajul sa vezi ce ai de fapt in suflet. Durerea ai ascuns-o adanc in tine, o negi dar ea exista. Nu poate exista vindecare de durere fara intelegerea cauzelor ei.

Nu poate exista smerenie, nu poate exista credinta decat prin intelegere. Omul caruia Dumnezeu ii impune vointa sa arbitrar este un sclav nenorocit si atat. Biserica vrea sa ne faca sa credem ca suntem doar niste pacatosi, lipsiti complet de orice putere. Nimic mai fals. Noi suntem creatorii propriului destin. Scarlat Demetrescu va explica mai bine aici:

Suferinţele nu sunt jocul întâmplărilor, întâmplare nu există în natură. Totul e orânduit, totul se mişcă voit, şi după norme de o armonie şi exactitate necuprinsă de mintea noastra.

Lectura suplimentara:

Reîntruparea este un Adevăr divin, care lărgeşte orizontul tuturor cunoştinţelor omeneşti

Un om cu sănătatea, inteligenţa, situaţia sa socială, cu toate însuşirile fiinţei sale pământeşti, sufleteşti şi spirituale, este rezultatul unei serii nesfârşite de cauze, produse de el în alte vieţi. In existenţa omului nu intervine ceea ce lumea numeşte „întâmplare”

Continutul de mai sus l-am rezumat intr-un comentariu:

Aveti dreptate, ar fi trebuit sa mentionez ca discutia despre reincarnare se poate purta doar in afara presupozitiilor, a Revelatiei si a Scripturii, pe scurt, out-of-the-box thinking. Poate ar fi un exercitiu interesant, cel putin pentru mine, nu practic des acest sport.

In rest, dintotdeauna am asteptat ca Dumnezeu sa fie drept, iar acum sunt convins ca este un Dumnezeu drept. In afara doctrinei reincarnarii, ma tem ca dvs nu puteti discuta acest concept: o singura viata, o singura sansa la mantuire este ca sa nu spun o mare prostie, o afirmatie cel putin deplasata. Evolutia spirituala impune ca duhul sa imbrace mai multe “haine trupesti” cu care sa faca mai multe “scoli pamantene”.

Dvs poate considerati ca puterea dvs de intelegere a scriputirilor, puterea de a vorbi limbi clasice, puterea de a vorbi si de a predica sunt “daruri” de la Dumnezeu. Pur si simplu, Dumnezeu s-a trezit binedispus in ziua in care v-ati nascut si a fost mai generos. Sau, pur si simplu, asa a avut el chef in ziua aia, sau i-a placut de fata dvs. Adevarul este ca toate aceste “puteri” le-ati dobandit prin munca grea in multe vieti precedente, sunt “darurile” cu care dvs veniti la viata pe pamant.

In fata unui Dumnezeu care face dreptate cu pumnul in gura dupa bunul plac, nu te smeresti ci doat te infricosezi. Sau, in cel mai bun caz, te smeresti la suprafata, dar in adancul tau ai aprins focul revoltei. Adevarata smerenie rasare in suflet cand intelegi iubirea care te inconjoara si perfectiunea legilor divine, implacabile dar perfect juste.”

La care, domnul Cruceru raspunde:

“Doctrina reîncarnării”? de cînd, de cum?
Cine a enunţat-o, cine a articulat-o sistematic?

Nu, dragul meu, înţelegi cu totul greşit povara darurilor spirituale, problema talentelor cu totul greşit,
dacă îţi imaginezi că acestea sînt nişte favoruri pe care Dumnezeu le-a făcut cuiva… atunci eşti departe de adevăr.
Modul în care îl imaginezi pe Dumnezeu (drept un idol în opinia mea, tu de fapt lucrezi cu un zeu mofturos, nu cu Dumnezeul Scripturilor) îţi oferă presupoziţiile pentru a crea o asemenea “doctrină”.
Mă tem că pierdem timpul amîndoi. Se pare că eşti deja cunovins.
Eu sînt convins că nu ne vom revedea într-o viaţă viitoare.

La care, eu raspund cu un comanetariu care ajunge direct in spamul dlui Cruceru:

Doctrina reincarnarii este explicata in cartea Profesorului Scarlat Demetrescu, „Din Tainele Vietii si Ale Universului”. O intrebare: sa presupunem ca peste multe secole, cand dvs plutiti pe un norisor in eternitate, Dumnezeu va convoaca la o sedinta in care va spune:

– David, mi-a facut mare placere munca ta pe Pamant, cum ai raspandit Evanghelia. Uite care e situatia: pe pamant acum e multa suferinta, as avea mare nevoie de „”preaching skills”-urile tale acolo. Ce zi te duci intr-o noua „excursie” pe Pamant? 

Extras din cartea Profesorului Scarlat Demetrescu, „Din Tainele Vietii si Ale Universului”:

S-a mai zis că ideea reîntrupării nu înalţă spiritul. Părerea aceasta e cât se poate de necugetată. Cum poate fi înălţătoare ideea că după moarte spiritul omului pleacă în cer şi acolo duce o viaţă de visare extrafizică, nefăcând nimic, stând alene mii şi milioane de secole?! Unde şi cum mai avansează el când a părăsit viaţa terestră din fragedă copilărie sau direct de la coarnele plugului? Adevărul este că după ce spiritul şi-a analizat toată viaţa pământească şi a tras învăţămintele folositoare, este cuprins de o iubire nesfârşită faţă de cei lăsaţi pe pământ, faţă de întreaga umanitate, în credinţa că – prin experienţa dobândită în suferinţele şi greşelile sale trecute – le poate fi de folos, doreşte să revină pe pământ, cu scopul de a-i îndruma şi sfătui să nu repete răul făcut de el altădată, îndemnându-i să se ridice la fapte bune, care i-au procurat fericire în spaţiu, provocând astfel, după puterea lui, progresul fraţilor săi pământeni.

Dorinţa duhurilor evoluate de a reveni pe pământ, pentru sprijinirea şi povăţuirea celor înapoiaţi nu este oare un act sublim, ce concordă cu iubirea la care ne-a îndemnat strălucitul Spirit, sublimul nostru Domn şi Dumnezeu Iisus Christos? Care concepţie este mai nobilă? Să trăieşti etern într-un paradis, în mod inactiv şi numai pentru tine, egoist, ori să revii periodic pe pământ şi să participi la progresul omenirii, să-i ajuţi pe fraţii tăi mai tineri, care şovăie ori cad în drumul evoluţiei lor?

….

Era clar ca acest mesaj trebuia sa ajunga in spam, probabil ca sa nu sminteasca.

Marius Cruceru inchide dezbaterea:

Mulţumesc de recomandare, nu citesc maculatură. Am alte probleme mai importante de discutat şi de disputat. Aici discuţia despre reîncarnare se încheie. M-am edificat, mai ales după recomandarea bibliografică.

Da, discutia despre reincarnare trebuia sa se incheie, oricum, durase mult prea mult… Cred ca este un record de durata pentru un teolog „crestin” intr-o discutie despre reincarnare.

9 comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. Luminita M. spune:

    Ideea de reincarnare ii sperie pe multi. In sens restrans inseamna ca vor trebui sa raspunda in alta viata de greselile pe care, cred unii, au reusit sa le doseasca destul de bine- de ei insisi si de altii. Am vazut cativa care incercau o contabilitate spirituala- am facut 3 fapte rele si 4 bune- deci sunt pe plus. Cercetarea fapta cu fapta si, evident, plata fapta cu fapta- asta ii sperie. Pacat ca dintre cei care gandesc astfel sunt si o parte dintre cei care ar trebui sa fie modele umane si morale pt ceilalti. Sau poate se considera mai presus de judecata… vreun as in maneca. Pacat ca nu-si dau seama ca in fata divinitatii trucurile de pe pamant nu tin.

    1. viorelmihai spune:

      Buna. In ceea ce descrii tu, ma regasesc pe mine acum cativa ani. Este intr-adevar o faza a evolutiei spirituale in care incerci sa tii contabilitatea, ce ai facut bine, ce nu ai facut bine, cat ii datorezi lui Dumnezeu si ce Dumnezeu are datorie la tine.

  2. Monica L spune:

    Ai intrat in casa lui si ai inceput sa-i dai cu cocoloase de hartie in cap – cam asa te-a perceput dl. pastor. Ai intrat in discutie hotarat si pregatit cu argumente, l-ai dus in afara teritoriului cunoscut. Reactia a fost sa se apere atacandu-te. “Modul în care îl imaginezi pe Dumnezeu (drept un idol în opinia mea, tu de fapt lucrezi cu un zeu mofturos, nu cu Dumnezeul Scripturilor).” Din dialogul purtat, este evident ca asa il percepe el, nu tu.
    Eu nu mai discut astfel de teme decat cu oameni deschisi la subiect. Nu ma incrancenez sa demonstrez nimanui ca e asa si nu altfel. Practic, nici eu nici oponentul nu avem dovezi palpabile. Daca intalnesc un Marius Cruceru, inchei repede subiectul spunand cu voce tare sau in gand “cand vom incheia viata asta vom vedea cu totii adevarata realitate”. Pentru mine in calitate de ucenic a fost dezamagitor sa pun intrebari initiatului (preotului) si sa constat ca nu-si doreste nici un pic sa iasa din limitele atat de confortabile ale dogmei. O imensa autosuficienta in ceea ce priveste cunostintele lui, precum si convingerea ca Sfantul Duh numai fata de el se manifesta, poate in ocazii exceptionale Sfantul Duh, la solicitarile preotului se coboara si pe pacatos.
    Sa-i multumim lui Dumnezeu ca acum avem ochii deschisi, si sa-l rugam sa ne deschida si mai mult ochii si inimile, sa absolvim clasele.

    Am completat un formular de inscriere pentru modulul I la Shiatsu. Nu am primit nici un raspuns, poate nu s-a vizualizat inca mesajul.

    1. viorelmihai spune:

      Buna. Nu ai observat ceva, eu am incercat sa respect niste sfaturi intelepte referitoare la incalcarea liberului arbitru. Nu am dat buzna peste el in casa, am propus o dezbatere referitoare la incarnare, a acceptat, nu mai este problema mea. Cand a incheiat „dezbaterea”, s-a incheiat pur si simplu. L-am vanat de mult timp sa il bag intr-o discutie pe domnul pastor, iar articolul lui despre incarnare, intrupare a fost momentul perfect. Nu am purtat discutia cu incrancenare, dimpotriva, am purtat discutia in termeni politicosi chiat si atunci cand distinsul pastor si-a dat jos manusile si jobenul si a inceput cu zeflemeaua si mistocarela ieftina.

      Eu am vrut sa experimentez un dialog cu un individ foarte inteligent care este prizonierul propriilor lui convingeri si care mentine captivi alte sute sau poate mii de oameni captivi in aceleasi convingeri, sau sistem de credinte. Omul nu isi mai da seama de suferinta spirituala proprie, o neaga, de aceea fata de el, este o cruzime si sa taci si sa ii vorbesti. Daca taci, cand va fi sus, se va plange ca nimeni nu i-a explicat, daca ii vorbesti, se va plange ca sufera pentru ca nu poate sa inteleaga si ca nu este gata sa iasa din inchisoarea presupozitiilor, a revelatiei si a scripturilor.

      Asta e una din problemele cu cei care incearca sa il incorseteze pe Dumnezeu in paginile scripturilor: uita sa mai gandeasca, sa isi foloseasca ratiunea, intuitia dar si emotiile. Pe scurt, experienta in sine a meritat tot efortul. A fost foarte interesant de privit ditamai teologul care se aventura sa discute cu un fistecine crezand ca va trata totul de pe pozitie de superioritate, dar cand a aflat ca nu are voie cu citate si cu presupozitii [imi place la nebunie cuvantul asta!], a dat-o in balarii si a inchis „dezbaterea”.

      1. Monica L spune:

        „Ai intrat in casa lui si ai inceput sa-i dai cu cocoloase de hartie in cap – cam asa te-a perceput dl. pastor. Ai intrat in discutie hotarat si pregatit cu argumente, l-ai dus in afara teritoriului cunoscut. Reactia a fost sa se apere atacandu-te. “Modul în care îl imaginezi pe Dumnezeu (drept un idol în opinia mea, tu de fapt lucrezi cu un zeu mofturos, nu cu Dumnezeul Scripturilor).” Din dialogul purtat, este evident ca asa il percepe el, nu tu.” – observatie detasata de pe marginea terenului.

        „Eu nu mai discut astfel de teme decat cu oameni deschisi la subiect. Nu ma incrancenez sa demonstrez nimanui ca e asa si nu altfel. Practic, nici eu nici oponentul nu avem dovezi palpabile. Daca intalnesc un Marius Cruceru, inchei repede subiectul spunand cu voce tare sau in gand “cand vom incheia viata asta vom vedea cu totii adevarata realitate”. Pentru mine in calitate de ucenic a fost dezamagitor sa pun intrebari initiatului (preotului) si sa constat ca nu-si doreste nici un pic sa iasa din limitele atat de confortabile ale dogmei. O imensa autosuficienta in ceea ce priveste cunostintele lui, precum si convingerea ca Sfantul Duh numai fata de el se manifesta, poate in ocazii exceptionale Sfantul Duh, la solicitarile preotului se coboara si pe pacatos.” – parerile mele personale, trairile mele ce se refera strict la persoana mea.

        „Sa-i multumim lui Dumnezeu ca acum avem ochii deschisi, si sa-l rugam sa ne deschida si mai mult ochii si inimile, sa absolvim clasele.” – apel la renuntarea la dezbateri in momentul in care apar abordari de genul <>, <>, <>, <> .

        „Pacea este de patru ori mai mare decat dreptatea” – Arsenie Papacioc

  3. Monica L spune:

    Uita-te pe site-ul lui M.C., dupa ultimul tau comentariu. Sa vezi ce am fost in stare sa fac🙂.
    M-am simtit foarte prost pe moment. Desi convingerile mele ma plaseaza in tabara adversa, nu am de gand sa desconsider omul. Tind sa cred ca nu l-am ofensat, din moment ce a pastrat comentariile.

  4. Monica L spune:

    Reiau penultimul paragraf:
    “Sa-i multumim lui Dumnezeu ca acum avem ochii deschisi, si sa-l rugam sa ne deschida si mai mult ochii si inimile, sa absolvim clasele.” – apel la renuntarea la dezbateri in momentul in care apar abordari de genul:
    – eu cred că nu ai înţeles ironia.
    – dar ca să nu spun prostie, fraza “Consider ca fara reincarnare, nu putem discuta despre un Dumnezeu drept” mi se pare cel puţin deplasată.
    – TErmină cu prostoarele egalitariste
    – o singura viata, o singura sansa la mantuire este ca sa nu spun o mare prostie, o afirmatie cel putin deplasata.

  5. viorelmihai spune:

    Renuntarea la dezbateri? Pai, egourile noastre din ce sa mai traiasca, vrei sa se atrofieze? Trezirea mea a inceput in urma unei „dezbateri”, in care eu initial aveam postura de vanzator, iar trezitorul de cumparator. A intrat in magazinul meu si putea la fel de bine sa iasa precum a intrat, dar s-a obosit sa ma „dezbata”, adica sa imi sparga limitarile mele. ma ascundeam in spatele unor ziduri, el m-a scos de mana afara, m-a pus sa ma uit la ce ziduri frumoase construisem si apoi m-a privit cum am inceput sa mi le daram singur. Astfel de dezbateri mi-as dori sa primesc una pe ora, sa intre cineva in casa mea si sa imi arunce cu mototoale de hartie in cap pana sa ma invineteasca, numai sa imi arate propriile mele limitari si sa imi explice cum sa scap de ele.

  6. Monica L spune:

    Pai d’aia nu-mi plac mie dezbaterile, pentru ca muncesc sa-mi desfiintez ego-ul. In consecinta, am inlocuit dezbaterile de la exterior cu cele din interior.
    Per ansamblu sunt adepta pluralitatii de opinii. Chiar daca eu nu as face anumite lucruri, nu astept ca oamenii sa se alinieze conform ideilor mele. Liberul arbitru primeaza in toate.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s