Despre apa

O prietena buna mi-a spus acum cateva zile ca una din marile provocari ale acestui an o constituie intelegerea apei. Chestia asta a venit ca un indemn pentru mine sa imi asez niste ganduri si reflectii despre miracolul pe care il numim apa. Vremea de afara cu ninsori viscolite si geruri cumplite ne face pe multi dintre noi „sa mergem pe apa”… adica pe gheata. Iata apa la una din cele doua extreme, cea in care este in forma solida, de gheata. Cand si cum ingheata apa? Cand este frig afara si apa isi pierde energia interna. Cu cat isi pierde mai mult din energia interna, cu atat apa devine mai rece si mai dura, de altfel, exact asa suntem si noi oamenii: cu cat avem mai putina energie interna, cu atat mai reci si mai duri devenim.

In stare lichida, apa este imaginea care ilustreaza perfect „renuntarea la asteptari”: ea curge si ia permanent forma vasului in care este pusa. In timp ce se revarsa, apa nu are nici o asteptare la felul in care trebuie sa arate vasul in care va curge. Ea pur si simplu curge, asa cum norii se lasa purtati de suflarea vantului. Atunci cand ingheata, apa isi pierde curgerea naturala, ea isi capata propria ei forma, si nu mai accepta forma vasului in care este pusa. Este momentul conflictului intre doua aspecte care nu sunt negociabile: forma apei in stare de gheata si forma vasului in care turnam gheata.

Dar, primavara vine si topeste gheata iar vara aduce caldurile prin care se evapora apa. Iata ca apa isi regaseste energia interna, se smereste din nou renuntand la forma ei si se dizolva, renunta la propriul spatiu, la propriul  eu in timp ce urca spre ceruri, pentru a fi don nou Una cu Tot Ceea Ce Este. Atunci cand calci pe gheata, adu-ti aminte ca acele molecule de apa atat de reci astazi sub piciorul tau vor fierbe din nou intr-o buna zi si isi vor regasi drumul spre inaltul cerururilor de unde au pornit candva. Asemenea apei, cand intalnesti un frate rece si dur, adu-ti aminte ca si in el va fierbe din nou, candva, focul divin si il va ajuta sa isi regaseasca calea catre inaltul cerurilor de unde vin.

Cand privesti ninsoarea viscolita, poate te vei gandi ca dansul fulgilor este unul haotic in bataia vantului. Intr-o zi vei intelege ca nici un fulg nu cade in alt loc decat in cel in care ii este scris. Totul se misca in perfecta armonie, totul este perfect calculat, toate sunt sub Voia Divina.

Unii fulgi se vor asterne pe varfurile muntilor si apoi se vor topi in izvoare de munte. Altii se vor asterne in mocirla marilor orase sub pasii grabiti ai trecatorilor sau sub rotile unei masini in fuga spre o alta himera. Unii vor ramane puri, imaculati pana la reintoarcerea lor in ceruri, altii se vor amesteca cu tarana devenind de nerecunoscut. Purificarea lor se va face tot prin incalzire: atunci, cand aprindem focul divin in inimile noastre, apa se evapora, lasand in urma ei tarana.

2 comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. Daniela spune:

    un film fain despre apa🙂

    1. viorelmihai spune:

      multumesc, chiar vroiam sa adaug acest documentar, am tot amanat pana l-ai postat tu.🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s