Asteptam salvatori

De cateva zile, privesc la televizor imaginile dramatice cu oamenii ingropati cu tot cu case sub zapezi. E greu sa incerci sa mai comentezi ceva, incerc sa adun cateva ganduri sa ramana in scris cu speranta ca nu voi regreta mai tarziu ca am ratat inca o oportunitate sa tac.

Daca reusesti sa te desprinzi din perspectiva normala, incepi sa observi ca nu este totul o drama, este o lectie minunata atat pentru cei prinsi sub zapada cat mai ales pentru cei privilegiati ca mine care in acest viscol stau la caldura in case. Ca sa nu o mai lungesc prea mult, totul pleaca de la „exteriorul este copia fidela a interiorului”. Multi dintre noi suntem inghetati in propriile case cu pereti duri din propriile limitari. Zapezile s-au troienit in fata geamurilor si a usilor si doar prin „acoperis” mai este iesirea. Am petrecut atat de mult timp inzapeziti ca nu ne-am mai „hranit” de mult cu hrana adevarata, cat despre  „lumina” adevarata, nici nu se mai stie de cand nu s-au mai bucurat ochii nostri de ea.

Partea cea mai trista este insa ca ne-am obsinuit cu asediul zapezilor si al viscolului. Stam si degeram in casele noastre si asteptam tot timpul pe altcineva sa vina sa ne salveze. Stam si plangem in casele noastre inghetate dand vina pe Dumnezeu ca ne incearca prea tare. Nu mai stim cum se pune mana pe o lopata sa ne deszapezim singuri. Asteptam salvatori.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s