Managementul stresului inainte si dupa „Biology of perception”

NB: Orice articol despre managementul stresului trebuie sa inceapa cu un gand bun trimis catre cel care a fost Hans Selye, omul de stiinta care a originat conceptul de stress si considerat parintele studiilor moderne asupra stresului. Informatii mai multe gasiti la www.stress.org

Razboi sau pace?
In primul rand, trebuie sa intelegem ca suntem programati sa supravietuim. Suntem obligati sa supravietuim. In orice conditii. Aceste afirmatii eu le iau ad-literam, la inceput mai glumeam pe marginea lor, insa acum am inteles ca Existenta nu glumeste cand vine vorba de supravietuire, evolutie, perfectionare, instruire. Cel mai important aspect pentru supravietuirea individului este relatia sa cu mediul inconjurator. Noi asimilam permanent cantitati uriase de informatii din mediul extern pe care le interpretam insa in doar doua categorii majore: pace sau razboi. Nu exista cale de mijloc, nu exista jumatati de masura. Organismul se intereseaza permanent despre conditiile externe in care isi duce existenta. El trebuie sa stie tot timpul daca se afla intr-un mediu ostil, agresiv sau daca se afla intr-un mediu pasnic, prietenos.  Organismul isi regleaza mediul intern in functie de informatiile pe care le primeste despre mediul extern, cu alte cuvinte, se pregateste permanent ori de pace, ori de razboi.

Pregatiri de razboi – energia din interior curge spre exterior!
Atunci cand senzorii ne spun ca ne aflam in conditii de „razboi”, „agresiune”, organismul se adapteaza in consecinta: inchide sau reduce la minim toate functiile sale interne, inclusiv sistemul imunitar si pregateste arsenalul de forta, in special capacitatile neuro-musculare. Tot ceea ce inseamna proces intern trece pe plan secund ca importanta. Important este sa trecem peste „stresul” extern, sa scapam de „leopard”. Cu alte cuvinte, luam energia de la interior si o proiectam la exterior. Imi vine in minte acum tabloul Statelor Unite: pentru ca se percep permanent in stare de razboi, cheltuielile pentru inarmare sunt imense in timp ce sistemul de sanatate de acasa este in pragul colapsului.

Viata pe timp de pace – energia curge doar in interior
Atunci cand simtim ca traim intr-un mediu armonios, pasnic, lipsit de amenintari si agresiuni, organismul trece in faza de reparatie, reconstructie, refacere si crestere. Nu mai sunt cheltuite capitaluri de energie pentru inarmare, ele sunt folosite acum pentru dezvoltare, crestere si armonizare.

Concluzia: TOTUL SE REDUCE LA PERCEPTIE!
Aici este momentul in care mi s-au deschis ochii vizionand prelegerea lui Bruce Lipton, Biology of Perception . Informatiile despre mediul extern sunt decodificate, analizate primesc semnificatii in functie de sistemele noastre de credinte. Ceea ce eu percep ca fiind agresiune, intimidare pentru un alt individ poate fi un mediu de viata normal, banal. Spre exemplu: daca as pleca la miezul noptii la o plimbare prin Ferentari, nivelul meu de stres probabil ca ar fi mult mai ridicat decat cel experimentat de un locuitor al acelui cartier, care este perfect acomodat cu viata in acel mediu. Sistemul lui de credinte ii spune ca totul este OK, ca viata in Ferentari nu este nici pe departe o problema, este posibil sa o vada chiar ca pe o binecuvantare.

Pentru omul cavernelor, totul era simplu: amenintarile erau sonore, zgomotoase, rapide, puternice. Ragetul unui leu sau zgomotele produse de membrii unui trib advers cu sulitele in soare probabil ca nu lasau prea multe variante de interpretare a mediului extern, agresivitatea era clara, conditiile erau clar de razboi, fara nici un dubiu.

Insa, astazi, omul modern are prea putine provocari fizice, provocarea lui este sa asimileze, sa prelucreze, sa decodifice provocarile psihice, mentale, spirituale si emotionale. Aici vine marea surpriza, provocarile psihice atunci cand sunt interpretate ca agresiune sau stare de razboi produc aceleasi efecte devastatoare asupra mediului intern. Cu alte cuvinte, organismul va raspunde aproximativ in aceeasi termeni si atunci cand te fugareste un leopard dar si atunci cand simti in prezenta ta, in campurile tale, un agresor psihic, un intimidator.

_ _ _  _

va urma [sper sa gasesc ceva timp saptamana viitoare sa scriu o parte secunda]

 

2 comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. mircea spune:

    cu foarte multi ani in urma, plimbandu-ma prin orasul meu natal Galati, pe o anumita strada, eram foarte incordat sub gandul ca nu stiam ce am sa fac daca am sa ma intalnesc cu careva pe straduta respectiva. fiind galatean, stiam regulile strazii si ale cartierelor, daca te intersectai cu baietii din cartier erau doua posibilitati, sa cunosti un smecher din zona sau sa sti sa dai cu pumnul.
    s-a intamplat sa ma descurc in ambele cazuri dar nu asta este subiectul…aaa si mai era o posibilitate… sa alergi foarte bine… si la asta ma pricepeam destul de bine, recordul meu a fost de 11,1 – 11,2 pe suta’ cand am dat examen la IEFS, oricum stiu ca mi-am luat-o doar odata, deh neorientarea in teren!
    ideea este ca, in acele momente cand intram prin capatul acelei strazi (si altele) ma incordam la maxim, deci stresul. stiam eu atunci de management! pe vremea aia nici nu se stia de acest termen. simturile se ascuteau la maxim, puteam auzi si mersul pisicii din spatele gardurilor si freamatul crengilor, inclusiv gandurile trecatorilor. toata energia se concentra la nivelul auzului, vazului si a picioarelor, exact in aceasta ordine. nu stiu daca creierul meu era un bun manager dar ingerasul meu sigur imi soptea ceea ce trebuie, numa’ ca eu la vremea aia decodam conform nivelului meu de experienta. iesit la un moment dat din zona periculoasa aveam sa-mi castig increderea pierduta dar ramanea intrebarea, de ce reactioneaza organismul asa?
    acum cred eu ca am inteles pe deplin…si acum se intampla ca in unele situatii, nu neaparat de autoaparare fizica, sa intru in stare de lupta dar macar incep sa-mi pun managerul la treaba.
    asa ca tigrii, leii si alte salbaticiuni ne pandesc la tot pasul, si nu va spun sa fiti relaxati ci doar sa analizati conditiile sau sa nu intrati pe terenul minat. senzatiile traite de mine, chiar daca sunt firesti la momentul respectiv dar considerate exagerate dupa… dupa, insemnand trairea banala pomenita de Viorel. acestea pot fi depasite sau tinute sub control.
    tigrii se pot transforma in soricei, leii in pisicute, sulitele in adieri de vint…
    nu cred ca mi-am consumat luptele cu exteriorul, nici cu interiorul…bine ca managerul inca mai lucreaza pentru mine!

    1. viorelmihai spune:

      multumim pentru mesaj. toate cele bune, Viorel

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s