Focul se poate stinge si fara apa…

In seara asta era sa o comit rau de tot: mi s-a pus pata sa curat un teren parasit, plin cu vegetatie foarte uscata. Am inceput cu cateva miscari cu o coasa, apoi cu grebla dupa care mi-a venit ideea mareata sa ii dau foc, ca sa simplific lucrurile. La inceput am avut focul sub control, flacarile aveau inaltimea de o palma, doua si inaintau incet spre o livada alaturata si spre o casa.

Apoi, dintr-odata, focul mi-a scapat de sub control, flacarile au atins niste plante foarte uscate si foarte inalte si au inceput sa inainteze mult mai rapid spre casa alaturata. Mai erau decat cativa metri inainte ca flacarile sa ajunga la gardul … perfect uscat al vecinului. In acel moment, am intrat in priza! Am pus mana pe grebla, si pe un front de foc cam de 15 metri, am inceput sa trag vegetatia aprinsa inapoi in zona care arsese deja. Strategia functiona perfect in zonele in care flacarile erau de maxim doua palme inaltime, problemele au aparut acolo unde flacarile erau mai inalte decat mine. Am inghitit mult fum  si mi-am simtit fata arzand dar intr-o fortare de 10 minute am reusit sa sting focul si sa opresc inaintarea flacarilor spre casa si spre livada. M-am oprit transpirat leoarca, cu spatele aproape inghetat de transpiratii reci dar am continuat sa greblez si dupa stingerea focului pentru a fi sigur ca nu a ramas vreun focar de jar aprins nicaieri.

Nu imi amintesc cand am avut ultima oara o astfel de descarcare de adrenalina, sau cand am facut un efort muscular atat de intens. In toata nebunia aceea de zece minute cand m-am luptat sa sting focul,  am foat foarte surprins sa constat ca am avut timp sa meditez la cateva idei despre foc. Multora ne place sa ne jucam cu focul, insa uitam cat de imprevizibil si cat de puternic este focul. Acum il ai sub control si in urmatoarea clipa flacarile iti pot distruge orice idee de control pe care ai avut-o cu doar cateva clipe in urma. Focul nu se stinge doar cu apa, poti sa il inabusi cu o lopata sau poti sa il departezi de vegetatia uscata cu o grebla. Dar cea mai frumoasa lectie am avut-o abia atunci cand focul fuseses stins complet si terminasem de greblat toata vegetatia uscata ramasa nearsa cat mai departe de zona in care flacarile arsesera totul.

Inainte ca eu sa dau foc vegetatiei, terenul nu mai fusese curatat de aproape patru ani. Printre buruienile si maracinii inalti, crescusera si cativa pomi fructiferi, pe care insa abia ii puteai zari din cauza maracinilor. Cand focul a fost stins si cenusa greblata, pomii fructiferi ramasesera in picioare, pe ei flacarile nu au reusit sa ii arda pentru ca erau vii, neuscati pe dinauntru! Imi simteam transpiratia rece pe spatele inghetat dar nu imi puteam lua ochii de la acei copaci care ramasesera in picioare cand totul in jurul lor era scrum, doar pentru ca erau vii…

3 comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. mircea floricel spune:

    ma gandesc ce ai facut daca vroiai sa schimbi cursul unei ape. bine ca s-a terminat cu bine. undeva sigur ai primit o diploma de pompier.

    1. viorelmihai spune:

      salut. a fost o buna ocazie sa vad cum e o zi din viata unui pompier, dar nu mi-as dori sa mai trec inca o data prin asta🙂

  2. Cristina spune:

    Poate e nevoie de un foc exterior pentru a descoperi adevarata viata,cea interioara…
    Tu ce parere ai?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s