Spovedania unui fariseu

Suntem in Joia Mare si mi-am propus sa scriu ceva pe blog, pentru ca nu am mai scris nimic de o buna bucata de timp. Asa ca primul subiect care mi-a venit in minte a fost sa scriu cateva randuri despre spovedanie. In nici un an nu m-am omorat cu tinut posturi desi la inceputul multor perioade de post mi-am propus sa ma tin de post. De fapt, intr-un singur an, acum doi ani am reusit sa tin Postul Mare, cu cateva mici exceptii culinare [un snickers, o bucatica de branza…]. Dar dupa postul pe care l-am tinut atunci, nu imi amintesc sa fi avut nici o traire metafizica/spirituala deosebita. De fapt, pot spune ca am trait contrariul: perioade de infometare in care visam doar mancaruri „de dulce”. Motiv pentru care anul acesta, nici macar nu mi-am propus sa tin post. Dimpotriva, e unul dintre posturile in care parca am pacatuit cel mai mult.

Mai corect ar fi sa spun ca am incercat o alta abordare a postului. Am incercat sa fiu mai atent, mai constient. De tot ceea ce experimentez, de tot ceea ce aud, vad, simt, traiesc. Am incercat sa nu imi reprim nimic sau cat mai putin. Am incercat sa devin mai viu, sa traiesc mai intens in momentul de aici si de acum. Am avut si caderi si urcusuri. Am avut trairi deosebite contempland instantanee care altadata erau banale si pe care nu le voi expune aici pentru a nu aluneca pe panta cliseelor siropoase. Am incercat sa deconectez interiorul de exterior: am incercat sa raman acelasi si in succes si in esec, si langa sfinti si in mijlocul pacatosilor. Fireste, nu imi reuseste intotdeauna dar nici acestor „esecuri temporare” incerc sa nu le permit sa ma scoata din linistea mea. Pentru ca am inteles ca atunci cand aleg o extrema, chiar daca ea este luminoasa, pura, sfanta, voi fi obligat sa o traiesc si pe cea opusa ei: voi trece si prin intuneric, impuritate si profan. Pentru ca trebuie sa fiu intreg, pentru ca orice alegere inseamna si o excludere. Orice excludere este o reprimare.

Cum ma simt dupa acest post? La fel ca inainte, nici mai pur, nici mai murdar, nici mai sfant, nici mai pacatos. Am ramas acelasi. Insa, castigul este ca am inceput sa redescopar sinceritatea fata de mine insumi.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s