Numai marii căutători ajung sa înțeleagă inutilitatea cuvintelor. Dialogul interior trebuie sa înceteze

Fragment de lectura din „Cartea despre Tao”, scrisa de Osho, apăruta la editura Mix.

„Gata cu cuvintele. Gata cu teoriile si cu dogmele. Gata cu doctrinele. Acesta este momentul suprem din viata unui cautator autentic. Toti oamenii trebuie sa treaca prin testul cuvintelor, caci asa sunt antrenati de mici. Ei trebuie sa treaca prin testul teoriilor caci acestea li s-au inoculat inca din copilarie. Educatia pe care o ‘primim  nu este decat o suma de prejudecati, de teorii, de doctrine – ce spune biserica, ce spun profesorii… Copiii cresc si ajung astfel creștini, hinduși, mahomedani, căci asa au fost condiționați. In clipa in care te intrebi : „Ce este adevarul?”, mintea incepe sa-ti furnizeze cuvinte; ea cunoaște  dinainte  răspunsurile. Toate aceste răspunsuri sunt false, împrumutate, dar suna atât de frumos.  Ele te satisfac pentru o vreme, iar in cazul in care cautarea ta nu este suficient de intensa, te pot satisface chiar pentru totdeauna.  Numai marii căutători ajung sa inteleaga inutilitatea cuvintelor. 

Poarta catre realitate nu este limbajul ci tacerea. Dialogul interior trebuie sa inceteze; numai asa apare luciditatea.Numai atunci se reveleaza realitatea asa cum este. Voi continuati la infinit dialogul vostru interior, iar mintea voastra nu tace nici o clipa.Ea functioneaza intr-una neobosita, obsesiva, ca un maniac. De fapt, mintea chiar este un maniac. Ea creează intr-una noi cuvinte, noi combinații, noi teorii. Speculatiile ei nu se opresc niciodată. Inventează  continuu noi si noi argumente si nu va permite nici o pauza, cat de scurta, pentru a privi realitatea in fata. Dialogul interior trebuie sa inceteze. Abia atunci, subit, obstacolele dispar; ele par sa nu fi existat niciodata.

Călugării Zen obișnuiesc sa afirme ca adevarul nu este nici o clipa ascuns; el se afla chiar in fata voastră. Ce anume căutați atunci? Dupa ce alergați? Voi aveți ochii închiși din cauza prejudecăților.’

Preot Dan Popovici: Doi oameni care traiesc in Dumnezeu nu pot avea decat o relatie foarte buna.

Am primit inca un email frumos de la Simona, motiv pentru care ii  multumesc.

Una dintre minciunile cu un impact dezastruos asupra noastra este aceea ca in viata trebuie sa-ti cauti jumatatea!

– De ce spun ca e o minciuna?

– Pentru ca fiecare om e chip al lui Dumnezeu, nu jumatate de chip. Si nu relatia mea cu alt om ma implineste, ci relatia cu Dumnezeu. Daca stau mereu in legatura cu Dumnezeu prin rugaciune, simt adevarul celor spuse de Mantuitorul: „Imparatia Cerurilor este inlauntrul vostru”. Simt pace, bucurie, mangaiere, echilibru. Abia atunci relatia mea cu alti oameni poate deveni relaxata, neposesiva, iar gelozia, controlul, invidia si toate celelalte care ne chinuie cad de la sine.

Doi oameni care traiesc in Dumnezeu nu pot avea decat o relatie foarte buna. Altminteri, eu n-am fericirea si o astept de la celalalt si el o asteapta de la mine. De aici vin atatea dezamagiri, nefericiri si drame. Omul crede ca si-a ales partenerul gresit si de asta nu e fericit. Isi cauta alt partener si, dupa un timp, simte acelasi gol si aceeasi neimplinire. Dar problema nu este acel partener, ci raportarea gresita la viata, ca tu crezi ca exista o jumatate cu care poti sa formezi un intreg.

Noi, de fapt, ne avem radacinile in Dumnezeu, nu in alt om, iar seva, puterea noastra de viata vine de la Dumnezeu si nu de la om. E clar atunci ca implinirea nu poate sa fie decat in El. Nu de la alt om trebuie sa astept fericirea, ci de la Dumnezeu. Daca am acea implinire profunda in Dumnezeu, pot sa am si implinirea familiala, sociala…

Si mai e ceva: noi nu putem schimba pe nimeni, fiecare se schimba numai…. daca vrea. Multi sunt nefericiti pentru ca incearca sa-si schimbe „jumatatea”. Femeile, de exemplu, stiu ca barbatii cu care se casatoresc au anumite defecte, vicii, neimpliniri. Dar se insotesc cu ei, sperand sa-i schimbe. FUNDAMENTAL GRESIT !!!!

Cand iubesti pe cineva, nu te cazni sa-l schimbi, caci nu vei putea. Roaga-te pentru el, da-i un sfat, o carte, si mai departe ramane lupta lui cu el insusi. Eu pot sa-ti pun in farfurie, dar nu pot sa mananc in locul tau, iti arat drumul, dar nu pot sa merg in locul tau. Parintele Ghelasie de la Frasinei spunea ca nu conteaza atat duhovnicul, cat ravna ucenicului. Duhovnicul poate sa fie un om sfant, dar daca tu n-ai pic de ravna, samanta ta ramane tot neincoltita. Tu insuti trebuie sa pui samanta in pamant, sa o ingrijesti, sa fii gradinarul propriei tale vieti. Problema nu e sa-i schimbi pe altii, ci sa te schimbi pe tine. Odata ce vom face asta mai multi, se schimba si lumea din jurul nostru. Preot DAN POPOVICI

Betia de cuvinte: pneumatologie cristologica şi cristologie pneumatica

Initial am crezut ca nu citesc bine. M-am frecat la ochi de cateva ori, am recitit si apoi m-a bufnit un ras isteric cand am citit aceasta constructie pe blogul pastorului baptist Marius Cruceru. Ca sa ies din ignoranta mea, m-am docuentat pe net si am aflat ca pneumatologia este doctrina referitoare la Duhul Sfant. Oricum ar fi, totusi suna mai mult decat hilar: pneumatologie cristologica sau cristologie pneumatica. Chiar si acum  cand scriu acest mic articol ma bufneste rasul, imi imaginez cum ar fi sa intre un profesor la clasa si sa imi spuna: „Buna ziua, azi vom discuta despre  pneumatologia cristologica si despre cristologia pneumatica”. Cred ca m-as tine cu mainile amundoua de burta si nu as reusi sa ma ridic de pe jos cateva ceasuri bune!

Cum e posibil sa inventezi asemenea termeni? Cum e posibil sa te imbeti cu propriile cuvinte? Bine zicea Eminescu in Scrisoarea I:

„Or să vie pe-a ta urmă în convoi de-nmormântare,
Splendid ca o ironie cu priviri nepăsătoare…
Iar deasupra tuturora va vorbi vrun mititel,
Nu slăvindu-te pe tine… lustruindu-se pe el”