Rugaminte

Un prieten m-a certat ca nu am mai sris nimic la blog de mai mult de o luna si mi-am dat seama abia atunci cat de mult a trecut de cand nu am mai scris. Am traversat o perioada de furtuna in viata mea personala, care se pare ca nu s-a incheiat inca. Am citit si citesc simultan si aleator cam din patru carti de Osho. Reflectez la multe chestii, dintre care cea mai interesanta imi pare a fi conceptul de purificare a perceptiei pe care l-am gasit intr-o carte de Osho. Cred ca este un principiu zen, sa privesti fara sa judeci, fara sa te imbeti cu cuvinte, doar sa privesti. Atat.

Ca sa nu inchei brusc acest scurt post, pe care il consider o ratare a unei oprtunitati de a tacea, am sa povestesc o povestire pe care am trait-o cu un maestru. Intram intr-o cladire si suntem opriti de un paznic pe care eu imi vars nervii. Maestrul ma priveste, ma lasa sa ma descarc, ma mustra din priviri si mai tarziu imi explica niste chestii. Orice portar, orice paznic face parte din ordinul enitatilor de protectie. Daca nu stii sa ii respecti pe cei mici din ordinul lor, nu vei avea sprijinul celor mari din ordinul lor. Cam atat. Deocamdata, ma intorc in linistea mea.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s