Alternanța frustrare-celebrare sau cum a innebunit lumea asta

Eram hotarat sa nu mai scriu comentarii la parerile altora despre orice, eram hotarat sa ii reflect senin … apoi, am dat peste un videoclip cu Osho, in care spune „I love to disturb people, it’s the only way you can make them think”. [Imi place sa deranjez oameni, este singurul mod in care poti sa ii faci sa gandeasca.]

Vreti sa stiti de ce a innebunit lumea asta? Vreti sa stiti cum am ajuns atat de rupti de fiinta noastra, de ceea ce ne este natural? Simplu, nu am avut curajul sa ii inchidem in spitale de nebuni pe toti teologii si predicatorii care ne-au impuiat capul cu toate teoriile lor aberante. Am gasit pe situl lui Marius Cruceru, un fel de PF Daniel al baptistilor, un text ce incearca sa justifice postul.

„Al doilea motiv este legat de starea spirituală dinaintea Sărbătorilor Pascale. Prea trecem fără frustrări spre Sărbătoare. Prea călătorim senin printr-un pustiu care ar trebui să fie mai arzător, printr-o vale care ar trebui să fie mai adîncă înainte de a ieși la odihna sărbătorii și înainte de a ne bucura de pacea celebrării. Principiul sărbătoririi, așa cum îl deduc din Isaia 58, dar și din Pentateuh, presupune o alternanță de frustrare-celebrare. Nu există celebrare deplină fără frustrare înainte, nu există sărbătorire fără o precedentă înfrînare. Cred că ne vom bucura cu mult mai mult de mesele de părtășie… și Paștele este neapărat în jurul unei mese (este sărbătoarea preferată a familiei noastre), după ce ne vom fi înfrînat o vreme, creînd în acest fel tensiunea așteptării. Bucuria va fi mai mare, după ce așteptarea a fost mai grea.”

Ideea asta cu autopedepsirea nu e noua si bineinteles nu a inventat-o Cruceru. Ce ma „misca” pe mine la el, este talentul lui de a ambala porcarii in cuvinte alese cu mare grija. Sintagma asta „alternanta frustrare-celebrare” merita premiul intai cu coronita la categoria limbaj de lemn teologic.

De ce sunt oare atat de preocupati teologii astia de impunerea unor stari nenaturale amaratilor care casca gura la toate porcariile lor? Celebrarea care vine dupa o perioada de frustrare falsa este infinit mai falsa. De ce sa iti impui sa traversezi perioade de frustrare? La fel de bine, poti sa incepi sa iti bati cuie in cap si apoi vei sarbatori ca te-ai oprit!

3 comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. Monica Lauleanu spune:

    Despre acest domn vorbesti: „Dacă cineva vrea pace cu orice preț, sacrificîndu-și convingerile și ceea ce crede că este adevăr, eu știu un loc destul de bun pentru o astfel de pace, cimitirul. Acolo toți sînt împăcați unii cu alții și nu se ceartă deloc. Pe nimic.” ?
    Cum e treaba aia cu omoratul semenilor in numele lui Dumnezeu? (intrebare retorica)
    Mda…
    Stii cum e: toti ajungem la lumina, mai devreme sau mai tarziu, tura asta sau intr-o tura viitoare.

    1. gabriel spune:

      da, asa este masa pascala, este preferata mea. Pentru asta tin post, sa-mi pregatesc pantecul de bogatia culinara ce va urma. Nutresc o mare compasiune pentru acesti vrednici credinciosi. De parca Domnul, in nemarginita Lui iubire, doreste sa ne vada frustrati, iar apoi celebrand, iar frustrati si tot asa. Si ce este curios? Ca sunt multi asa credinciosi!
      Asadar, cine indrazneste sa-l combata pe pastor? Doar un necredincios ( in acceptiunea lor), deci nu conteaza.
      D-aia unii merg pe drum frumos, iar altii prin spini, fiindca fiecare alege!

    2. gabriel spune:

      Presupun ca gluma cu postul este tratata ca atare! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s