De acolo lucrurile și-au reluat tempo-ul firesc. Popa m-a lăsat cu gura căscată și a purces către restul camerelor de parcă era plătit la metru pătrat. În final și-a luat șpaga și a continuat aventura. Încă o zi de doamne miluiește pentru el, încă un scenariu care să mă bântuie când rămân singură acasă în toiul nopții.

a plus tard crocodile

Urmează o poveste cu proști.

Iar personajul principal sunt, evident, eu. Prostul cel mare. Prin excelență.

Eu și ai mei, în special conducătorul căruței – maică-mea, încă nu reușim să cădem de acord în privința multor lucruri. Da, știu, „spune-ne mai multe despre drama ta de copil de 23 de ani care încă stă cu părinții” e ceea ce gândiți toți acum și aveți parțial dreptate. Dar uite. De exemplu, ea încă nu suportă să mă vadă purtând negru în timp ce eu mi-aș tapeta pereții așa. Ei nu-i plac tatuajele mele, eu deja îl plănuiesc pe următorul. Eu îi zic să mai pună mâna pe carte, ea adoarme în fața televizorului. Dar conviețuim, așa că facem compromisuri. Eu îmi mai cumpăr și țoale colorate și ea mai închide din când în când televizorul. Ea nu trage de mine să respect sărbătorile creștine, eu nu îi repet zilnic că e o…

Vezi articol original 434 de cuvinte mai mult

Anunțuri

2 comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. Anda spune:

    Siiii ce ???? asta e traditia, daca nu esti pregatit nu deschizi, eu am patit-o cu popa cand a venit cu botezul asa: nu m-am uitat pe vizor si am deschis cu un mare zambet pe fata dupa care mi-a cazut rapid zambetul … apoi dupa ce a dat cu agheazma peste tot am constatat ca nu aveam nici un leu in portofel … destul de jenant, iata ca si preotii se risca atunci cand pornesc pe la casele oamenilor.
    Ne lasi pe noi sa ne dam cu parerea dar parerea ta?

    1. viorelmihai spune:

      Cu totii am trecut prin astfel de faze,mai mult sau mai putin penibile, cu preoti pe fast-forward prin casele noastre. Nu stiu ce se ascunde in spatele grabei lor: poate le este gandul doar la bani, poate le este si lor rusine sa dea ochii cu enoriasii, poate ca sunt pur si simplu grabiti, poate alte motive. E usor de judecat si de dat cu parul cand te confrunti cu atitudinea asta mercantila in pas rapid, dar daca faci doi pasi in spate, poti privi lucrurile dintr-o perspectiva noua. Parintele Arsenie Boca spunea ca daca vezi un preot cazut in sant beat mort, il iei, il duci la el acasa si a doua zi te duci la el la spovedit, ca preotului, orice ar face, harul nu i se ia. Ca el va fi judecat mai aspru, asta e alta treaba dar nu ne priveste pe noi. Eu personal, deschid usa preotului cand vine sa binecuvinteze casa, pregatesc si cativa lei si chiar daca respectivul este pe ultra fast forward, ma gandesc ca Dumnezeu mi-a intrat in casa. Am mai citit undeva ca tot ceea ce se intampla este neutru, fara un scop prestabilit (in engleza suna mai frumos: without a buit-in purpose). Noi suntem cei care au fost invatati sa judece, sa atribuie semnificatii situatiilor prin care trec, dar ideea asta merita un articol, candva in viitor.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s