Poveste cu ChoKuRei

Aseara am fost in vizita la o prietena si la un moment dat mi-am dat seama ca mi-am uitat telefonul in masina. Afara ploua tare si era frig si mi-era lene sa ma duc dupa el. Cand ii spun despre telefon, imi zice ca pe ploaia asta nu mi-l ia nimeni dar ca sa fim siguri sa ii facem un ChoKuRei de la distanta pe el ca sa nu il ia nimeni. Nu apuc sa zic nimic ca ma si intreaba in ce directie e parcata masina ca sa stie in ce parte sa trimita CKR-ul. (Pentru cei care nu sunt familiariati cu lumea Reiki, ChoKuRei este primul simbol care se preda in Reiki, mai este denumit simbolul puterii. Daca il desenezi mental sau fizic pe un obiect, iti manifesti oarecum intentia de proprietate asupra acelui obiect, asta daca am inteles eu bine acum cativa ani cand cineva si-a batut capul sa ma invete cate ceva despre Reiki.)

Bineinteles, totul s-a intamplat in cateva secunde, prietena mea a reactionat pe pilot automat, asa ca  mi-a venit sa ii spun  ca daca acel telefon trebuie sa dispara de la mine, atunci va dispare, iar daca trebuie sa ramana al meu, va ramane al meu, chiar daca era o zi cu soare si usa deschisa la masina.(Nu i-am spus chiar asa ca era seara si eram obosit, dar cam asta ar fi rezumatul, pe scurt).  Insa, eu mai am obiceiul sa analizez, sa caut gandul sau definitia din spatele actiunilor noastre, pentru ca toate actiunile noastre au in spate o idee sau o conceptie de viata. Deci, sa recapitulam cu incetinitorul: eu imi uit telefonul in masina, ea se ingrijoreaza ca cineva ar putea sa imi fure telefonul si simte nevoia sa faca ceva ca sa nu se intample asta. Eu nu simt nevoia sa fac nimic ca sa imi apar telefonul. De ce simte nevoia ca sa faca ceva? Probabil pentru ca ea considera ca traieste intr-un Univers in care Dumnezeu a murit si lucrurile se intampla haotic si este nevoie sa faci ceva altfel poti sa pierzi ceva.

Eu stiu ca ce e al meu e pus deoparte. Nu simt nevoia sa fac nimic sa apar ce este al meu. Ce este al meu este al meu pana cand trebuie sa fie al meu. Cand nu mai trebuie sa fie al meu, nu va mai fi al meu, indiferent de cati CKRei pun pe el.

6 comentarii Adăugă-le pe ale tale

  1. viorelmihai spune:

    Tocmai am terminat de scris acest articol si mi-am dat seama ca acum o saptamana, am uitat pe afara un carut cu care transport mesele de masaj. Sa vedem daca se va intoarce la mine dupa o saptamana, daca mai este sa fie al meu…

    1. Monica Lauleanu spune:

      Recent am inteles pasivitatea ciobanasului din Miorita.
      Nici de mine nu s-au lipit „ciucureii” din Reiki.
      Si nimic in general din categoria „trebuie sa fac, trebuie sa obtin, trebuie sa controlez”.

  2. gabriel spune:

    frumos, numai ca „ciucureii” reprezinta un simbol de concentrare, iar de prins, sigur se va prinde, atunci cand se vor indeplini toate conditille. Asadar rabdare.
    Cat priveste, ce trebuie sa fie al meu, ramane al meu, este in foarte mare adevarat, numai ca atunci cand ne manifestam un dezinteres fata de materie, aceasta reactioneaza cu acelasi dezinteres pentru noi. Actiune, reactiune, nu?
    Parerea mea.🙂

    1. viorelmihai spune:

      Nu cred ca pot sa spun ca sunt dezinteresat de materie, chiar dimpotriva. In situatia data, ideea era sa accept ambele rezultate, ambele finaluri, si cu telefon si fara telefon.

      1. gabriel spune:

        A, da! Ambele rezultate sunt exceptionale, daca le poti accepta. Totusi, cred, ca varianta cu telefonul ce ras[unde ‘da” la apel, este de preferat. Macar financiar vorbind.🙂

  3. Daniela spune:

    Intamplari cu telefoane…
    Doi baieti draguti, adica fratii mei🙂 intr-o zi stand de vorba in fata masinii cu ambele usi deschise si cu telefoanele pe bord si cu un calculator al meu pe scaunul din fata si cu poseta… Apare un nene hot din asta care cred ca statea la vanatoare de mult, nu l-a vazut nimeni cand si ce a luat, dupa cateva momente fratele dragut mare descopera ca telefonul lui din masina lipseste. Fratele mic se bucura ca al lui inca e in masina si eu ma bucur ca inca am calculator si poseta. Dupa multe vorbe spuse si nespuse, fratele mare ma intreaba „auzi, dar de ce nu o fi luat si celalalt telefon si calculatorul, crezi ca nu-i trebuiau, ca erau toate la indemana?”
    Dupa ceva vreme isi cumpara un alt telefon de la o persoana dubioasa care probabil le „gasea” prin masini cu usi deschise si le vindea. Si imi spune, nu foarte tarziu de la intamplarea asta „telefonul nou achizitionat mi-a scapat in balta la pescuit…”
    Sper sa apara carutul.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s