Pentru cine sunt toate slujbele de la Patriarhie?

Incep sa ma intreb pentru cine sunt toate slujbele astea de la Patriarhie. La fiecare 10 minute, se ridica rugaciune pentru PF, care ar mai fi cum ar mai fi daca nu i-ar canta toate titlurile deodata: , Loctiitorul Tronului Cezareei Capadociei, Mitroplitul Muntenei si al Doborgei, Arhiepiscopul Bucurestilor si Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane. Acum, fara gluma, cui foloseste citirea acestor titluri bombastice la fiecare 10 miunute?? Oare uita Dumnezeu vreodata vrenul din titlurile Preafericitului?

Sau trebuie sa i se reaminteasca turmei pentru ce a venit la biserica? Cand se striga numele Domnului nu se mai grabesc sa ii strige titlurile, i se spune mai simplu: Tie Doamne, toata slava! Atat, nici nu e nevoie de mai mult. Dar cand aud preotul de fiecare data reluand rugaciuni de pomenire pentru PF Daniel ma apuca o stare de greata. Sincera. De parca Dumnezeu ar fi vreun amnezic caruia trebuie sa i se reaminteasca la fiecare 10 minute sa ii dea sanatate Preafericitului. Fara gluma, poate nu ar strica sa i se mai scurteze din toata fanfaronada asta de titluri si sa i se spuna pe scurt, PF Daniel, Patriarhul Romaniei, pentru mine cred ca ar fi suficient.

Comentarii la predica de infierare a reincarnarii

Am gasit pe YouTube o predica ce infiereaza reincarnarea.

Noi suntem urmasii lui Adam si ai Evei
Am ascultat pana la capat filmuletul acum cu cateva  zile, o sa incerc sa adun cateva idei.
Primul argument al Pr. Anitulesei care imi vine in minte este intrebarea Sfintiei sale: Daca la inceput au fost doar Adam si Eva, de unde au aparut apoi miliardele de suflete? De unde s-au reincarnat?

Acum, nu ca m-ar fi intrebat pe mine, dar o sa incerc sa ii dau raspuns. In primul rand, faptul ca Sfintia Sa pune o asemenea intrebare arata o naivitate netarmurita. Adam si Eva sunt simboluri, nu poti sa crezi ca umanitatea este rezultatul foarte elaborat al unui incest global, perpetuat de mii de ani. Daca ne-am trage cu totii din doi protoparinti, rog pe Sfintia Sa sa ne lumineze cum au aparut rasele, cum au iesit copii negri din parinti albi, asiatici din negri sau orice alta mutatie inimaginabila. Sau poate Sfintia sa vrea sa credem ca negrii sunt facuti de diavol si albii de Dumnezeu. Sfintia ta, va implor sa nu mai folositi argumente puerile impotriva reincarnarii! Va umpleti de ridicol in fata lumii, si indepartati de Biserica oamenii cu un dram de bun simt si vi-i apropiati doar pe cei pe care ii puteti speria cu „infricosatoarele vedenii” care abunda in scrierile Sfintilor Parinti. Poate reusiti sa gasiti ceva „explicatoare vedenii”, infricosatoarele vedenii au reusit doar sa indeparteze lumea de Biserica.

Reincarnarea in caine, vaca, oaie, pisica, bou.
Atunci cand vrei sa abordezi un subiect atat de sensibil cum este reincarnarea, cea mai la indemana abordare este zeflemeaua. Asa a procedat si Parintele Staniloaie care intreba candva un tanar: daca eu calc o soparla pe coada, pe cine calc? pe mama, pe tata sau pe unchiul? Zeflemeaua actioneaza ca o petarda, creaza o perdea de fum, in spatele careia se pot ascunde ignoranta, necunoasterea legilor divine care guverneaza procesul reincarnarii. Am ales un extras din cartea mea preferata, Din Tainele Vietii si ale Universului care explica aceasta problema:

Sufletul care  a ajuns la rangul de om nu poate sa se reincarneze in trup de animal. Acum – după ce mi-am depănat ideile cu care am venit – am să răspund la problema ce văd că te frământă, şi anume, următoarea afirmaţie a unor autori teosofi: „Dacă în existenţele sale trupeşti duhul uman greşeşte mereu, şi din ce în ce mai rău, în viitor el se va întrupa într-un animal. Dacă printr-o serie de vieţi denotă numai răutate şi prin farmece a ucis totul în jurul său – om, animal, cultură etc, atunci el se va întrupa într-o plantă şi chiar într-o piatră”.

Dragă frate, vi s-a spus întotdeauna că tot ce veţi citi ca venind din lumea noastră să le treceţi cu de-amănuntul prin ciurul judecăţii voastre. Admite judecata voastră ca să se piardă ceea ce s-a câştigat în miliarde de ani prin studiu, muncă şi suferinţă? Admite judecata voastră ca divinul Tată, care a stabilit mersul evolutiv din ce în ce mai sus, să condamne pe un copil al Său să facă drumul invers, în regnul animal, vegetal sau chiar mineral?

Este adevărat că omul e supus greşelii. Se poate ca un duh, cât de superior, îmbrăcând haina trupească, să greşească, să se înşele; dar nu e posibil ca duhul uman să revină pe urmele miilor de secole apuse şi să mai anime o buruiană sau un animal oarecare. Categoric ţi-o spun, acest fenomen nu are loc. Când un duh inferior, întrupat, greşeşte – urând, prigonind, sau ucigând – el va fi pedepsit conform faptei sale şi potrivit gradului său evolutiv. O aceeaşi greşeală făcută de un duh superior, întrupat, va cântări mai greu în balanţa judecăţii, în faţa Forului Judecătoresc de sus. In general, o greşeală fizică, cu efect asupra trupului, are o valoare mai mică decât greşeala spirituală, care afectează o masă mare de oameni.

Astfel filosoful german Nietzsche, prin răspândirea ideilor sale contrare legilor divine, a influenţat mulţi cititori, primind o pedeapsă mai grea decât un criminal, mai ales că era un duh superior în lumea spaţiilor. Dacă totuşi, după o serie de vieţi greşite, urmate de condamnările respective, duhul persistă pe aceeaşi cale întunecată şi nu dă semne de revenire, el va fi luat şi dus pe o planetă inferioară planetei nostre, şi întrupat într-o formă umană inferioară.

El nu pleacă singur – am mai spus-o – ci însoţit de toate duhurile care l-au ajutat în ticăloşiile sau învăţăturile sale false. Acum, fostul Nietzsche nu mai poate greşi, căci se află pe o altă planetă, unde ideile lui sunt conforme mediului de acolo. Tot ce angajează viitorul şi influenţează mulţimile spre regres, este socotit drept cea mai mare greşeală faţă de Divinitate. Tatăl ceresc vrea»progresul copiilor Săi şi descoperirea de către aceştia a tainelor Sale, a adevărurilor eterne. A veni tu, om nesocotit, aruncând în lume idei false, create de mintea ta redusă, înseamnă să pui o barieră mersului progresiv al mentalităţii unei societăţi, înseamnă să te opui legilor stabilite. Prin urmare, duhul nepriceput şi întunecat se va întrupa printre oameni semi-animale, pe o planetă inferioară Pământului, dar niciodată într-un animal de pe planeta noastră. Cât priveşte întruparea într-o plantă – sau şi mai rău, într-o piatră – nici nu poate fi vorbă. Aşadar, afirmaţiile unor autori teosofi nu corespund adevărului

Evanghelizarea Romaniei in 2011????

Am dat o privire aici http://mariuscruceru.ro/2011/03/26/scripturile-si-puterea-lui-dumnezeu-pseudoraport-de-activitate/ si am vazut ca mai sunt unii care ori ne cred tampiti ori sunt orbi complet. Sa ma explic.

Prin 1997, eram student in Timisoara si intr-o zi  am ramas surprins sa vad chiar in fata Catedralei Mitropolitane un banner care chema lumea la evanghelizare intr-un cinematograf. Am crezut ca nu vad bine, mi se parea si mi se pare si acum o enorma lipsa de respect pentru o comunitate care a dat martiri crestini sa vii sa arunci oferte de „evanghelizare”. E ca si cum ai spune: voi sunteti niste cretini care habar nu aveti cum sa va rugati, care nu stiti cum sa cititi scripturile, credinta voastra e varza, veniti bai tampitilor sa va explicam noi cum se face o evanghelizare adevarata nu cum v-a invatat pe voi Apostolul Andrei!

Acestor mari crestini care ne vor binele si vor sa ne evanghelizeze le ofer bilete de avion pentru tarile musulmane, acolo este loc de evanghelizare, daca au sange in instalatii, acolo pot merge cu adevarat in „misiuni”. Cata vreme in Romania se respira crestineste de peste 2000 de ani si cata vreme nu este sat fara biserica, daramite oras, acestor vajnici evanghelizatori nu pot sa le spun decat ca au ajuns putin cam tarziu. Nu mult, doar vreo doua mii de ani.

Aveti tot dreptul sa va propovaduiti viziunea voastra despre Evanghelie, insa cuvantul evanghelizare este mult deplasat in Romania. Puteti spune ca evanghelizati daca ati merge in sate de aborigeni, in triburi africane sau daca aveti tupeu, intr-o tara musulmana. Aici puteti discuta doar despre „racolare” de noi membri.