Simbolistica trandafirului din Ierihon: metafora reincarnarii!

Inca un fragment foarte interesant din cartea lui G.H. Williamson, „Lacasurile Secrete ale Leului”

După Înviere şi Înălţare, Discipolii s-au întrunit, iar Maria – mama lui Iisus – le-a arătat ce a vrut să spună Iisus prin cuvintele: „Vă veţi naşte a doua oară!” Ea le-a explicat cum învierea lui Iisus simboliza Cel Mai Mare dintre Adevăruri. Acest Adevăr este că toţi oamenii trăiesc mai multe vieţi (încarnări), pentru a ajunge la cunoaşterea de sine şi a atinge perfecţiunea pentru a se putea înălţa spre lumi din ce în ce mai măreţe, în perfecţiunea lor.

Într-adevăr, Învierea simboliza Cel Mai Mare Adevăr -niciodată revelat omului, până atunci; Ţelul însuşi al ÎMPLINIRII. Unul dintre termenii care înseamnă, în Biblie, „Înviere”, este sinonim cu cel ce semnifică „trandafirul din Ierihon”. Această plantă stranie, când începe să se ofilească -din lipsă de apă sau din orice alt motiv – îşi smulge rădăcinile, ridicându-se deasupra solului, îşi răsuceşte tulpina şi se deplasează rostogolindu-se ca o minge; apoi, când se află într-un loc prielnic vieţii, îşi înfige din nou rădăcinile în pământ, se îndreaptă şi continuă o nouă viaţă!

Celălalt termen biblic, care desemnează „învierea”, mai are sensul de: „totdeauna ridicându-se din nou”.Maria spusese Discipolilor că toţi oamenii erau asemenea Trandafirului din Ierihon. Când mor, dintr-un alt motiv oarecare, ei părăsesc pământul (îşi smulg rădăcinile din sol); dar, după un timp, ei vor reveni (înfigându-şi din nou rădăcinile în pământ), pentru a trăi o viaţă nouă (spre a se ridica la o nouă viaţă). Exprimarea ei metaforică nu are alt înţeles decât REÎNCARNAREA! Iisus a învăţat pe Discipoli Doctrina Reîncarnării, dar ea a fost suprimată ulterior de un grup de teologi, care doreau să menţină omul în ignoranţă în faţa acestui Mare Adevăr!

Anunțuri

Iisus a fost perfect, din punct de vedere spiritual, mental şi FIZIC

Iisus, pe care l-a cunoscut Marcu, nu era fiinţa efeminată şi obscură pe care o reprezintă artiştii moderni. Iisus a fost un bărbat viguros, clădit puternic, impunând respect – nu numai prin calităţile lui mentale şi spirituale, ci şi prin forţa lui atletică! Cum ar fi putut omul perfect al tuturor timpurilor să fie posesorul unui trup emaciat, aşa cum ne este figurat azi, ţintuit pe Cruce? Nu, de o mie de ori, nu!

Iisus a fost perfect, din punct de vedere spiritual, mental şi FIZIC! Corpul său era solid şi robust şi comportarea sa nu avea nici moliciuni, nici delicateţuri nepotrivite unui bărbat. El dădea impresia că e modelat în marmură de cea mai fină; nu avea nici un defect, nici un semn particular. Era agil şi frumos, suplu ca cel mai bun dintre atleţi. Măsura un metru optzeci şi cântărea aproximativ 80 de kilograme. Părul său era blond (aproape roşu) şi era îmbrăcat într-o tunică scurtă, după moda romană. Cel mai adesea purta o barbă scurtă aurie, şi numai în ultimul an, care a precedat Cina, a lăsat-o să crească mai lungă.

Figura lui nu era feminină, ci fin desenată; trăsăturile erau masculine şi energice; maxilarul solid şi pătrat; fruntea era înaltă, uşor bombată, mai perceptibil în anumite momente. Iisus părea a fi amestecul a două tipuri: se înrudea tot atât de bine cu tipul roman, ca şi cu cel grec. Cu toate acestea, nu era cu adevărat nici unul, nici celălalt. Cu o expresie liniştită, senină, chipul său radia forţă, ceea ce e caracteristic figurii unui om perfect!

Extras din Cartea Lacasurile Secrete ale Leului