Managementul stresului inainte si dupa „Biology of perception” [2]

Ramasesem dator cu completari la articolul initial „Managementul stresului inainte si dupa „Biology of perception”.

Prelegerea lui Bruce Lipton mi-a deschis ochii asupra importantei care trebuie acordata perceptiei, a felului in care interpretam, citim, decodam mediul extern in care traim. Totul se reduce la perceptie, la sistemul nostru de credinte, sau mai simplu la adevaratul sistem de credinte de care poate ca nici nu suntem constienti, dar asta nu il impiedica sa actioneze ca creator al realitatilor pe care le experimentam zilnic.

Pe scurt, ar fi doua mari variante.

Prima varianta: Sunt un suflet prins in lupta intre bine si rau, vrajmasul ma pandeste la tot pasul, ma uraste de moarte. Dumnezeu ma va judeca si daca vrajmasul ma pacaleste, voi arde intr-un foc vesnic, nu voi avea nici o scapare. Vrajmasul e viclean, nu are liniste, permanent imi pregateste capcane, trebuie sa fiu in permanenta cu garda ridicata, trebuie sa fiu atent la orice detaliu ca sa nu cad prada inselaciunii. ….

Cand acesta e sistemul tau de credinta, tu traiesti deja in iad, iadul unei frici permanente, unei stari conflictuale fara oprire intre tine si mediul exterior. Energia ta este distribuita in special pentru mentinerea unei stari permanente de vigilenta, care te epuizeaza prematur. Aceeasi energie ar putea fi la fel de bine cheltuita pentru dezvoltare, crestere, evolutie spirituala, dar inca nu a sosit momentul. Momentul va veni cand vei fi complet epuizat si te vei preda neconditionat Iubirii.Dar, pana atunci, poate mai este cale lunga.

A doua varianta. Stii ca esti in permanenta protejat, stii ca traiesti in armonie cu legile Universului. Traiesti constient de faptul ca esti inconjurat de Iubire. Orice ti se intampla, orice experimentezi ti se intampla in cel mai inalt sens. Orice experimentezi este permis de Dumnezeu. Niciodata nu ti se va da sa duci nici macar un gram mai mult decat poti sa duci. Orice incercare prin care treci sau vei trece este pe masura puterii tale si a capacitatilor tale. In nici o incercare prin care treci acum sau vei trece nu vei fi singur. Intregul Univers, ingerii, arhanghelii, toti Sfintii sunt de partea ta. Toti sunt gata sa te ajute, trebuie doar sa deschizi mintea si apoi gura sa ceri si sa accepti ajutorul divin. Daca vei cadea, daca vei fi invins, intregul Univers, ingerii, arhanghelii, toti Sfintii raman de partea ta, te vor ajuta sa te ridici, din nou, trebuie doar sa-ti deschizi mintea, inima si gura si sa ceri si sa accepti ajutorul divin. Religiile ti-au descris un Dumnezeu meschin si nedrept care va permite ca tu sa arzi in iad vesnic daca vei cadea la examenele vietii, insa eu inclin sa cred ca  lucrurile nu stau deloc asa.

Cand stii toate astea, nu te mai temi. Cand stii cine este de partea ta, teama dispare. Inaintezi cu incredere prin incercarile vietii, prin examenele pe care le-ai ales sa le treci in aceasta viata. Da, cu totii ne-am dat acordul ca sa ne nastem in locurile in care ne-am nascut, in mijlocul familiilor pe care le-am ales. Suntem la scoala, la scoala spirituala a vietii. Am venit aici sa evoluam, sa trecem prin situatii in care sa dam examene de moralitate. Daca eu nu imi trimit copiii la scoala cu burta goala si dezbracati, cum o sa cred ca Dumnezeu ne trimite la scoala flamanzi si goi? Fara nici o exceptie, toate duhurile care si-au facut si isi fac scoala vietii au avut si au intotdeauna tot ceea ce le este necesar, desi, poate nu intotdeauna au stiut cum sa acceseze dreptul lor divin, asta este o alta discutie.

 

Pe scurt, atunci cand stii ca esti protejat permanent, cand stii ca esti inconjurat de Lumina si Iubire, teama va disparea din tine. Atunci vei folosi energia pentru crestere, dezvoltare, evolutie in loc sa o irosesti pe o stare permanenta de vigilenta, angoasa, conflict. Cuvantul cheie este „stii”. Precum in scena din Matrix, cand Morpheus ii spune lui Neo:

„Don’t think that you are, know that you are!”

 

Anunțuri

Managementul stresului inainte si dupa „Biology of perception”

NB: Orice articol despre managementul stresului trebuie sa inceapa cu un gand bun trimis catre cel care a fost Hans Selye, omul de stiinta care a originat conceptul de stress si considerat parintele studiilor moderne asupra stresului. Informatii mai multe gasiti la www.stress.org

Razboi sau pace?
In primul rand, trebuie sa intelegem ca suntem programati sa supravietuim. Suntem obligati sa supravietuim. In orice conditii. Aceste afirmatii eu le iau ad-literam, la inceput mai glumeam pe marginea lor, insa acum am inteles ca Existenta nu glumeste cand vine vorba de supravietuire, evolutie, perfectionare, instruire. Cel mai important aspect pentru supravietuirea individului este relatia sa cu mediul inconjurator. Noi asimilam permanent cantitati uriase de informatii din mediul extern pe care le interpretam insa in doar doua categorii majore: pace sau razboi. Nu exista cale de mijloc, nu exista jumatati de masura. Organismul se intereseaza permanent despre conditiile externe in care isi duce existenta. El trebuie sa stie tot timpul daca se afla intr-un mediu ostil, agresiv sau daca se afla intr-un mediu pasnic, prietenos.  Organismul isi regleaza mediul intern in functie de informatiile pe care le primeste despre mediul extern, cu alte cuvinte, se pregateste permanent ori de pace, ori de razboi.

Pregatiri de razboi – energia din interior curge spre exterior!
Atunci cand senzorii ne spun ca ne aflam in conditii de „razboi”, „agresiune”, organismul se adapteaza in consecinta: inchide sau reduce la minim toate functiile sale interne, inclusiv sistemul imunitar si pregateste arsenalul de forta, in special capacitatile neuro-musculare. Tot ceea ce inseamna proces intern trece pe plan secund ca importanta. Important este sa trecem peste „stresul” extern, sa scapam de „leopard”. Cu alte cuvinte, luam energia de la interior si o proiectam la exterior. Imi vine in minte acum tabloul Statelor Unite: pentru ca se percep permanent in stare de razboi, cheltuielile pentru inarmare sunt imense in timp ce sistemul de sanatate de acasa este in pragul colapsului.

Viata pe timp de pace – energia curge doar in interior
Atunci cand simtim ca traim intr-un mediu armonios, pasnic, lipsit de amenintari si agresiuni, organismul trece in faza de reparatie, reconstructie, refacere si crestere. Nu mai sunt cheltuite capitaluri de energie pentru inarmare, ele sunt folosite acum pentru dezvoltare, crestere si armonizare.

Concluzia: TOTUL SE REDUCE LA PERCEPTIE!
Aici este momentul in care mi s-au deschis ochii vizionand prelegerea lui Bruce Lipton, Biology of Perception . Informatiile despre mediul extern sunt decodificate, analizate primesc semnificatii in functie de sistemele noastre de credinte. Ceea ce eu percep ca fiind agresiune, intimidare pentru un alt individ poate fi un mediu de viata normal, banal. Spre exemplu: daca as pleca la miezul noptii la o plimbare prin Ferentari, nivelul meu de stres probabil ca ar fi mult mai ridicat decat cel experimentat de un locuitor al acelui cartier, care este perfect acomodat cu viata in acel mediu. Sistemul lui de credinte ii spune ca totul este OK, ca viata in Ferentari nu este nici pe departe o problema, este posibil sa o vada chiar ca pe o binecuvantare.

Pentru omul cavernelor, totul era simplu: amenintarile erau sonore, zgomotoase, rapide, puternice. Ragetul unui leu sau zgomotele produse de membrii unui trib advers cu sulitele in soare probabil ca nu lasau prea multe variante de interpretare a mediului extern, agresivitatea era clara, conditiile erau clar de razboi, fara nici un dubiu.

Insa, astazi, omul modern are prea putine provocari fizice, provocarea lui este sa asimileze, sa prelucreze, sa decodifice provocarile psihice, mentale, spirituale si emotionale. Aici vine marea surpriza, provocarile psihice atunci cand sunt interpretate ca agresiune sau stare de razboi produc aceleasi efecte devastatoare asupra mediului intern. Cu alte cuvinte, organismul va raspunde aproximativ in aceeasi termeni si atunci cand te fugareste un leopard dar si atunci cand simti in prezenta ta, in campurile tale, un agresor psihic, un intimidator.

_ _ _  _

va urma [sper sa gasesc ceva timp saptamana viitoare sa scriu o parte secunda]