Rugaciune de la Maestrul Peter Deunov

„Doamne Dumnezeule, iarta-ma ca n-am inteles pina acum posibilitatile pe care Tu le-ai dat gurii mele, ca n-am inteles ca prin rostirea cuvintelor Te pot imita, pot deveni ca Tine si pot fi in fiecare zi o reflectare a Ta. Nu mi-am dat seama si prin Cuvint am facut rau; am spus lucruri absurde, i-am ranit pe oameni, am perturbat fiinte si am daramat totul tocmai prin acest instrument pe care Tu mi l-ai daruit. In loc sa ma servesc de el pentru a face binele, pentru a consola, a alina, a invigora, a reinvia fiintele, pentru a le aduce si orienta catre Tine, Domnul, Creatorul; m-am servit de el pentru a le dobori si a le injosi.

Iarta-ma Doamne, invata-ma cum sa-mi folosesc gura si limba, nu numai pentru a minca, pentru a flecari si a nu intelege nimic, ci pentru a face celorlalti bine, pentru a-i incalzi si lumina”.

Fie ca Iubirea Divina sa-mi lumineze fata! Rugaciunile la trezire de Peter Deunov

RUGACIUNILE LA TREZIRE

Cind va treziti, trebuie mai intii de toate sa multumiti Domnului, nimic altceva. Primele cuvinte care trebuie sa le aveti pe buze cind va treziti sa fie: „Iti multumesc, Doamne, ca tu mi-ai daruit viata si sanatatea. Umple-mi inima cu iubire si da-mi forta sa implinesc vointa Ta, pentru ca tot ce infaptuiesc sa fie pentru gloria Ta si in numele Tau!

AMINTIREA VISELOR

De indata ce ati multumit Cerului trebuie sa cautati sa va amintiti visele. Daca faceti din aceasta o obisnuinta, veti constata curind ca deseori v-a fost dat un program in timpul somnului. Dar trebuie sa faceti asta imediat, in timp ce imaginile cele mai importante ale visului plutesc inca in creier, pentru ca mai tirziu foarte rar va mai puteti aminti. Uneori, chiar in timpul zilei pot reveni in memorie, dar e mai bine sa cautati sa vi le amintiti dimineata la trezire.

CUM SA NE RIDICAM DIN PAT

Imediat apoi trebuie sa va sculati. Cel care ramine mult timp in pat dupa trezirea sa este supus unor mari pericole psihice; va fi tentat intotdeauna de a ramine intr-o amorteala, intr-o betie astrala unde plutesc anumite ginduri de lene si senzualitate. Aceasta este suficient pentru a distruge caracterul, a ucide vointa si a le deforma pentru totdeauna. Aceasta obisnuinta creaza un lenes, o fiinta afundata numai in imaginatia sa si purtata spre placeri.

Trebuie sa coboriti din pat cu fata, niciodata intorcindu-va; piciorul drept trebuie sa fie primul pas pe podea. Fiecare miscare pe care o faceti la trezire trebuie sa fie constienta si executata corect. Aceste detalii va pot parea fara importanta, dar in realitate totul este semnificativ.

CUM SA NE SPALAM

Odata sculati, trebuie sa va faceti toaleta. Inainte sa va rugati, inainte sa faceti orice altceva, trebuie sa spalati miinile si fata, si mai ales sa nu va atingeti ochii inainte de a va spala pe miini. Este spus in Kabbala ca de indata ce omul adoarme, un spirit impur se ataseaza de corpul sau fizic si la trezire acest spirit ramine inca agatat miinilor sale si fetei sale. Deci, in momentul cind ne trezim, miinile si fata noastra sunt inca sub dominatia acestui spirit impur si de aceea nu trebuie sa facem nimic pina cind nu inlaturam acest strat fluidic de impuritati care ne-a impregnat.

Trebuie sa ne spalam constient si cu atentie ca este la fel de important a ne spala ca si a ne hrani . Nu faceti gesturi rigide sau dezordonate spalindu-va fata, fiindca in domeniul eteric exista o ordine foarte subtila a particulelor si gesturile bruste deranjeaza aceasta ordine. Observati-va si veti vedea ca spalindu-va in viteza va demagnetizati.

Cind va spalati, concentrati-va asupra senzatiei de prospetime pe care apa o produce asupra pielii voastre. Aceasta senzatie va va limpezi gindurile. Simtiti ca indepliniti un act sacru si spuneti:

1.”Fie ca Iubirea Divina sa-mi lumineze fata” .

2. „Asa cum imi spal chipul meu fizic, asa sa se spele si chipul meu spiritual „.

3. „In numele Iubirii nemuritoare si eterne, in numele Intelepciunii nemuritoare si eterne in care noi traim si existam, fie ca aceasta apa sa ma elibereze de toate impuritatile”

Si va rugati citeva minute.

Cine este cel ce s-a atins de Mine?

Şi a zis Iisus: Cine este cel ce s-a atins de Mine? Dar toţi tăgăduind, Petru şi ceilalţi care erau cu El, au zis: Învăţătorule, mulţimile Te îmbulzesc şi Te strâmtorează şi Tu zici: Cine este cel ce s-a atins de mine? Iar Iisus a zis: S-a atins de Mine cineva. Căci am simţit o putere care a ieşit din Mine. Luca, 8:45-46

Si astazi, ca si atunci, multimile se imbulzesc si Il „stramtoreaza” pe Mantuitor: multi ne numim crestini si spunem ca il urmam pe Hristos. Multi predica in numele Lui. Multi sunt experti in „Iisusologie”. Dar oare cine mai reuseste sa se ATINGA de Hristos cu adevarat?

Doamne, lumineaza-ne cu Iubirea Ta sa invatam sa ne ATINGEM de Tine cu Adevarat!

Amin.

Unul e Tatăl. Unul e începutul tuturor creaţiilor şi a noastră. Numai Unuia i se cuvine toată slava şi ruga voastră. Nu e permisă închinare şi slăvire decât unicului Creator.

Credinţa se bazează pe cunoştinţe, dar planeta – cu tot ce e în jurul ei – se perfecţionează, astfel încât şi câmpul cunoştinţelor se lărgeşte. Cât o să rămână biserica împietrită în afirmaţii care nu mai sunt în concordanţă cu ştiinţa terestră, dar nici cu cea cerească? O singură scuză au preoţii tuturor religiilor: neputându-se ridica până la înălţimea ideilor ştiinţifice, mulţimea are nevoie de o religie simplă şi materialistă. Din acest punct de vedere preoţii au dreptate, dar totuşi, nu le mai este permis să facă afirmaţii contrare cunoştinţelor generale, determinând pe omul cult să râdă şi să se îndepărteze de casa Domnului, transformându-l în ateu.

Constatând această situaţie, Guvernatorii planetari au hotărât trimiterea de profeţi care să lumineze preoţii templelor. Omenirea acestui glob fiind pornită spre o mare spiritualitate, s-au creat numeroase verigi între Cer şi pământ, mediumi prin care Cerul îşi spune cuvântul şi cheamă inteligenţa şi bunul-simţ al mulţimii către ştiinţa spirituală a Eternităţii şi Infinitului.

Din centrul creaţiilor, corul miliardelor de Creatori sună din trâmbiţa lor mentală în tot cosmosul: Unul e Tatăl. Unul e începutul tuturor creaţiilor şi a noastră. Numai Unuia i se cuvine toată slava şi ruga voastră. Toate religiile trebuie să aducă slăvire şi cântări unicului Creator al tuturor Creatorilor de lumi. Numai El e în măsură să facă totul şi să ne ajute în -mersul nostru. Nu e permisă închinare şi slăvire decât unicului Creator. Astfel se procedează întotdeauna şi faţă de orice duh.

Nu ne închinăm  Guvernatorului planetar, adică superiorului îngerilor acestui glob. Nu ne închinăm Guvernatorului solar, marelui Spirit, fost Iisus, pentru că suntem fraţi, copiii Tatălui ceresc. Toate duhurile, mari şi mici, lucrăm la opera Unicului şi cu toţii îi datorăm smerenie şi supunere. Nici unul dintre noi, orice grad ar avea, nu poate face nimic de la el, ci numai din ordinul Tatălui şi pentru opera Sa.

O religie minoră ar putea argumenta în forma ei materialistă astfel: „Pe Unul nu L-a văzut nimeni. Eu cunosc pe Cel care a fost concret, şi deci vizibil. Cum El nu face nimic cu de la sine putere, ci numai autorizat de Tatăl pe cale descendentă, înseamnă că mă pot ruga Lui.” Dar o religie superioară recomandă închinare numai Unului, iar nu celor ce slujesc pe Unul. Ruga noastră este auzită şi dată spre împlinire slujitorilor Tatălui. Din treaptă în treaptă, descendent, până la mine, sunt ajutat prin reprezentantul Tatălui, un superior al meu, care-mi împlineşte aspiraţiile în numele Tatălui ceresc.

Deşi nu te adresezi Reprezentantului Unului, totuşi El este responsabil de opera ce i-a încredinţat-o Unicul. El conduce nebuloasa ce I s-a încredinţat, conform planului prezentat la plecarea din Sfera divină. Totul a fost prevăzut în acel plan, chiar şi evoluţia celui mai mic duh. în zadar te-ai ruga să ţi se îngăduie să faci altceva decât ceea ce e prevăzut în acel plan. Opera şi evoluţia ei nu pot fi oprite din mersul lor, dar poate fi întârziată sau grăbită. Tu, praf mic pierdut în adâncul universului, ce vrei să mai ceri? Pentru ce lucru să te mai rogi, când totul a fost prevăzut în evoluţia ta? Poţi totuşi să te rogi pentru grăbirea evoluţiei tale spirituale. Ruga noastră trebuie adresată Unicului, singurul în drept să primească ruga duhurilor de pe miliardele de corpuri cereşti.

Iisus şi Moise, Slujitorii Tatălui, nu au cerut să li se aducă Lor închinăciune, căci sunt Lumini prea strălucite şi cunoscătoare, ca să fi cerut ceea ce nu li se cuvine. După două veacuri de la plecarea Domnului, religia creştină a suferit o alterare care a redus-o la imagini şi statui, dar ceva şi mai grav: la uitarea închinării la Unicul. Aşa s-a născut pluralitatea rugăciunii la toate statuile şi, pe rând, la toate icoanele. Dintr-o simplă ornamentare a templului, s-a ajuns la ruga făcută în dreptul acestor podoabe. Din spirituală, cum a fost pe timpul apostolilor, religia creştină a devenit materialistă.

Din dorinţa primilor creştini de a atrage păgânii, romanii şi grecii, obişnuiţi cu temple luxoase, s-a ajuns la starea actuală. Din această cauză, lumea cultă nu mai acordă atenţie templului, sau o face din ipocrizie, mobilizată de curentul mulţimii, nu din convingere. De aici s-au născut materialismul şi ateismul de azi.

Scarlat Demetrescu, Din tainele vietii si ale universului

Să slăvim pe unicul Tată divin!

Pe timpul Imperiului Roman, preoţii romani ţineau conferinţe, spunând că religia lor e superioară celor a popoarelor de pe atunci. Mulţi dintre voi aţi trăit pe atunci şi aţi considerat adevărate cele afirmate de ei. Dar unde sunt templele lor? Ce s-a făcut cu religia lor? A dispărut. Pentru ce? Pentru că se sprijinea pe decor şi minciuni. La fel se întâmplă şi azi. Budhistul afirmă că religia lui revelează lumii taine mai profunde decât religia creştină. Musulmanul crede că religia sa e superioară religiei mozaice. Protestantul afirmă că religia sa este mai eliberată de dogme decât a catolicului etc. Numai noi ştim adevărul: Toate religiile au câte un nucleu de adevăr, dar toate sunt legate de materie şi de viaţa materială.

Religia noastră, a duhurilor, domneşte în tot universul. Ea este pur spirituală, şi este cu adevărat ştiinţifică. Ştiinţa infinită a cosmosului ne duce la cunoaşterea legilor, şi astfel – a Tatălui ceresc, un Duh ca şi noi, bineînţeles, cu o putere, cunoaştere şi înţelepciune necuprinsă de noi. Fiecare om care se va putea descătuşa de deşertăciunea cărţilor, a barierelor şi prejudecăţilor create de om, şi va adopta ideile noastre, va putea spune că se apropie de Adevăr.

Intrând în biserica creştină, mozaicul sau mahomedanul se minunează şi nu-şi poate explica pentru ce atâtea icoane sau statui de sfinţi la care se închină creştinul. Vizitând templul evreiesc şi văzând pereţii goi şi doar câte un semn sau verset scris cu litere ebraice, creştinul va zice în sine: „Ce fel de biserică e aceasta? La pereţi se închină omul?” Iar noi, care vă citim gândul, înţelegem că mentalitatea voastră are nevoie de reprezentări, de materializări.

Voi aţi luat cunoştinţă de marea Forţă spirituală numită Iisus, din citite sau auzite, dar noi îl cunoaştem personal, pentru că L-am văzut între noi, ca duh, şi ne-a fericit cu ideile Sale, când a stat între noi, luminându-ne cu înalta Sa şcoală, despre mersul vieţii de pretutindeni. Ne-a spus că a fost de multe ori pe această planetă, la oamenii existenţi atunci pe Pământ şi aflaţi acum pe alte corpuri cereşti din univers, şi că va mai coborî pe Pământ, pentru a da un nou impuls înţelesului vieţii şi legilor Tatălui ceresc. Există printre noi duhuri venite ulterior înălţării Domnului în tronul împărăţiei Sale. Ele nu-L cunosc personal, dar deduc splendoarea înţelepciunii şi gloriei Sale după cunoştinţele dobândite pe planeta de unde au venit, cunoscând acolo un alt Guvernator de sistem planetar. Cum duhurile apropiate în grad au cunoştinţe şi o strălucire asemănătoare, prin deducţie, îl cunosc şi pe Guvernatorul sistemului nostru.

Noi ştim că Moşe sau Moise este întruparea unui fiu de Fiu de Dumnezeu, asemenea lui Ioan Botezătorul şi Ioan Evanghelistul. Noi ştim multe de fostele lor vieţi omeneşti pe acest pământ, căci s-au întrupat de multe ori printre oamenii acestui pământ. Dar putem vorbi oricui despre aceste taine? Putem să vă spunem tot adevărul? Nu, ci trebuie să vi-1 îmbrăcăm în haina concepţiilor şi viziunilor voastre pământeşti. Nu ne este îngăduită revelarea adevărului pur şi simplu.

De altfel voi nici nu aţi primi adevărurile noastre, căci nu puteţi renunţa la cunoştinţele voastre asimilate de când v-aţi născut. Aşa fiind, trebuie să procedăm delicat şi treptat, vorbind numai celor ce prin gradul lor evolutiv pot primi tainele noastre. Adevărul nostru nu vi se poate da decât dezbrăcându-vă de prejudecăţile voastre materialiste şi adoptând religia Cerurilor, a întregii creaţii religia iubirii. Voi uitaţi că totul este în curs de evoluţie, de perfecţiune, şi ca atare biserica trebuie să evolueze.

 Scarlat Demetrescu, Din tainele vietii si ale universului